A day at the beach

O sa sar peste luna mai (deocamdata). Am uitat de tot de blogul asta. nici n-am avut timp de el, ce-i drept.

Azi, 30 mai. E ziua cand am mers la plaja. Cu rusoaicele. Am facut eveniment pe facebook, am invitat pe toti si am asteptat. nu s=au aratat interesate decat rusoaicele, cele doua natalii. bine, ce=i drept, stateau si pe langa mine, in sud si era mult mai usor pentru ele sa vina cu bicicletele pana unde stabilisem eu sa mergem, la Ishoj beach, la vreo 12 km in sud de Copenhaga. Si-am pornit pe la 10. Destinatia: Arken Museum, muzeul de arta moderna din Copenhaga, apoi plaja!!

Va las cu poze.

 Muzeul a fost dragut,dar nu la fel de tare ca Lousiana, care este in partea de nord a Copenhagei, tot un muzeu de arta moderna de fapt un spatiu expozitional. Despre el cand voi scrie de luna mai. La Arken am vazut impresionisti. Am vazut Monet, Renoir, Sisley si altii, dar am ramas indragostita de Pissaro si peisajele sale. Iar varianta Boulevard Montmartre m-a fascinat. Te uitai la tablourile alea si chiar simteai ca sunt vii in fata ta. Impresionant. Mi-as fi dorit sa fiu singura la muzeul asta si sa stau sa ma pried uitandu0ma la tablouri si la filmele cu artistii ce rulau. Dar fetele erau usor grabite. Si mi-au transmis si mie starea. Poate si de la pedalatul intensiv pentru a ajunge acolo.
Dupa vreo 2 ore de plimbat prin muzeu si admirat tablouri dar si arta moderna cu tabouri uriase facute din muste moarte, am trecut la plaja. Nisip albicios, plaja goala, vant puternic, soare destul de cald, nori putini si albi pufosi, cativa danezi dormind pe nisip, apa rece ca gheata, clara si de-o culoare minunata, liniste. 2 rusoaice si o romanca intinse pe nisipul danez, facand mini stiptease, mancand biscuitit cu ciocolata si bucurandu-se de clipa aceea. Hygge, cum ar zice danezii.
La intoarcere ne-am pierdut putin. Apoi m-am orientat in spatiu si am reusit sa gasim drumul bun spre casa si fara harta. Am ajuns spre 4-5 si m-am apucat de lucru la licenta. O zi de sambata minunata. Urmau ultimele 2 saptamani in wonderful K. si multa munca pentru terminanea lucrarii de licenta.

Julie

Luni, 4 mai

Aflu ca Julie, o daneza, colega noastra de la OA, pleaca. Nu prea stiu unde nici acum..intr-un internship volunteering stuff...vreo 6 luni. INtr-o tara uitata de lume. Astia cam fac d-astea prin dk. si era atat de entuziastmata. asa ca ne strangem toti, dupa scoala sa bem o bere cu ea.

Picnic in Frederiksberg park

Duminica, 3 mai

Am zis sa merg la picnic cu Dilek, ca oricum fusese frumos rau si soare si ne ramasese picnicul de 1 mai in cap. Si am mers. In Frederiksberg Park. Si a fost un nor si0un frig...vai. mai incepuse si sa picure la un moment dat. eu era inarmata cu cartile..ptr licenta...incepusem sa lucrez la tabele, la adunat date.
a fost dragut..poze, stat la nori si vorbit. leneveala de duminica.

Going back home

Sambata, 2 mai

Ma intorc acasa, mahmura.
poze.

1 mai

Vineri, 1 mai

Zi libera in lume - ziua muncii sarbatorita, paradoxal prin zi libera.
Aflasem ca danezii in Cph se strang in Faelledparken. Am zis cu totii ca acolo mergem. Mi s-a zis sa nu ratez. Habar n-aveam ce ma astepta.
Am vorbit cu Dilek sa ne intalnim, apoi nu mai stiu cum ajungem sa o luam si pe Andrea (ea avea ore, desi teoretic era liber), si ne indreptam spre parc. Eu cu Andrea pe biciclete, Dilek cu autobuzul. ERam deja in intarziere - toti erasmusii stabilisera un loc de intalnire si o ora 12.45, parca. Nu avea sa ajung al timp..am sperat ca ii voi mai gasi acolo...nu erau. Cum ajungeam la parc tot mai multa lume. Zi frumoasa si soare. Asa a fost toata luna aprilie. Cred ca a plouat 2 zile luate cumulat luna aia. Chiar am citit apoi ca luna aprilie a fost neobisnuit de senina si fara ploi ptr Danemarca.
In fine, mai bine ptr mine. Revenind, lume peste lume, danezi dezbracati cu beri in maini, multe beri, luate la bax de 20, cutii, pungi de netto dogn si fakta, Dilek pe nicaieri. Traficul era cam blocat din cauza aglomeratiei. Nici bicicletele nu prea aveai pe unde sa le parchezi. /danezi cu steaguri rosii, defiland. Vazusem si pe drum spre facultate, prin Valby si nu intelegeam. Oamenii sunt socialisti, 1 mai e sarbatoare cu defilari la ei, e altceva.
Dilek era pierduta,  ne ducem in parc. Si m-a lovit. Oameni peste oameni, pe iarba, pe paturi, peste tot, cu biciclete, cu beri in mana, nebunie. Distractii, mancare, muzica, steaguri rosii, coada la tufis la pisat, coada la toaletele eco la pisat, colegii mei pe nicaieri - Martinooo, unde esti. Telecomunicatiile cazute. Dau mesaje, nimic.Sun nimic.
Ne asezam undeva incercand sa ii gasim. Bem o bere. Aveam trei la mine - tuborg royal, cam singura apropiata (la nume) de tuborg royal export - my love. nu era la fel de buna. si mai era si la 0,33. apoi ne mai plimbam. jointuri si miros de iarba peste tot. tanarul danez intins pe iarba, cu ditamai jointu in gura langa pustiu de 5 ani si mosu de 80. Culegatorii de beer cans si de sticle - se ia o coroana pe fiecare. curata afacere.
Intre timp si multe telefoane incercate de dat , inclusiv icnercat sa ies din parc, dau de Dilek pana la urma si mergem iar. Dam pana la urma si de Lara, prietena Andreei apoi ne intalnim cu Marina, o colerga de la cursul de Agricultura, si ne aciuam cu ea si prietenii ei. AStia erau morti de beti. Ne-am distrat.
Am mai incercat sa il gasesc pe bogdan, ca l-am prins eventually la telefon dar fara niciun spor. am renuntat la cautari si ma bucuram de soare si de moment. eu cu cativa prieteni si muuuulti danezi beti sub soarele caldut al copenhagei. Spre 5-6 ne-am dus psre casa. Usor dezamagita, in cautare de un aprty. si caut si caut si parea ca nimeni nu organizeaza un aprty pe nicaieri unde sa mearga toti erasmusii. si eram gata sa renunt. la 10 fara 10 primesc mesaj de la Andrea. LAra fusese invitata la un party cu danezi si cica era ok sa vin si eu. trebuia sa fiu la 10.30 la ele - adica drum de 30'. in 15 minute eram gata, frumos aranjata, parfumata, fardata si ieseam in goana pe usa. la 10.35 eram la ele. apoi in cnentru, ne intalnim cu Maria, daneza si mergem undeva departe, in nord la aia.
Acolo, private party cu vreo 8 danezi. stateau in micutul apartament in jurul mesei, ascultau muzica proasta, aqua, si vorbeau despre nu stiu ce. noi, 3 straine. mai timizi cu totii la icneput am inceput sa bem, ba bere, ce aveau ei, ba apoi alcool mai tare ca au mers elvetiencele sa cumpere. rom parca. da=i cu rom cu cola, da=i cu putina bere, incearca un pic de joint later, discuta de pozitia locului unde stai tu in cph, si mi se facu rau. da' rau rau. si asa i-am facut de comanda baia omului. care om incepuse sa se intretina tare bine cu maria, tipa ce ne adusese.
m-am trezit apoi dimineata la ora 8. cu durere de cap, singura intr-o casa straina, cu un danez al carui nume nu il stiam, cu o lumina minunatta ce intra in casa. mi-am adus aminte incet, incet. imi era atat de rau si gasisem camera aia goala si patul. si m-am intins. apoi iar mi s-a facut rau si fugi la baie. cand ma intorc, danezul in pat. ma intind langa el. ma simte, isi pune mana in jurul meu, ma pupa pe cap si imi zici, come over here. sweet. 8 dimineata. ma ridic. ma uit in jur. ma uit la danez. ma duc sa vad ce e in casa. aialati alaturi, gazda si maria, se futusera de auzisera toti vecinii lor. fetele mele, elevetiencele plecasera (de mult probabil). ma duc la baie, ma mai uit in jur - totul era in ordine, ma incalt si ies usurel, pe furis. habar n-aveam unde eram, nu gaseam numele strazii pe harta. merg intr-o directie si deodata vad autobuzul 18 pe o strada paralele. ala ajungea la mine acasa. ma iau dupa el. aflu pe unde eram, foarte departe de casa. si pedalez si pedalez. ajung iar la faelledparken. mizerie. ma opresc frecvent - fac poze, totul e minunat. ajung in locuri cunoscute. imi e foame. undeva aproape de facultatea mea ma intorc sa imi iau ceva de la o patiserie. caut un loc unde sa mananc ce mi-am luat - la soare. stau cu mahmureala si mananc ceva foietaj. ce dimineata frumoasa. ce frumos e orasul dimineata. era gol cand am plecat de la aprtament. acum incepuse sa se anime. era deja 9 jumate aproape. ajung si acasa. e 2 mai, sunt mahmura si rememorez ce s=a intamplat. ce frumos e totul. ma culc iar, cu geamul deschis...

Easter lunch & gangsas vs cops

Sambata, 25 aprilie


Danezii ne-au invitat la un easter lunch. asta fac ei de paste. au pranz. si ne-au aratat ce se mananca pe la ei. si ce se bea. schnapps.
dupa toata faza asta am ajuns in gradina botanica a facultatii stand pe iarba in lumina blanda de apus facand poze...

seara aveam party - gangstas vs cops.
trebuie zis ca a fost un party memorabil asta.

Fakta tour

Vineri, 24 aprilie

Am mai scris de asta. Fakta tour - 6 supermaerketuri, bere, si biciclete.

Danmarks aquarium

Miercuri, 22 aprilie

NU stiu ce am facur de dimineata pe la scoal..cert e ca am fost. Apoi primesc mesaj de la daniela ca in vreo ora si ceva se duc la aquarium. yuhuuu.
zic ca vreau si eu. fug acsa sa imi las catrafusel, fug spre tasingagade, in celalta capat al orasului.

in ziua aia am mers pe bicicleta peste 25 d ekm. si a fost genial.
leam dat cozonac fetelor, am stat pe plaja si ne-am relaxat.

Stalking me - stalking you

Marti, 21 aprilie
Iar dau de rus. 3 zile a rand. asta e tare rau. nu il mai avzusem de vreo 2 luni...

Statea spate in spate la calculatoare. mi-am dat seama de asta abia cand am plecat. apoi ne intalnim pe holuri, apoi vad ca era la cursul meu de development economics. mai sa fie...

4th block - 1st day

Luni, 2o aprilie

Ma duc la un curs la care aflsaem ca era inscrius si rusul. acolo surpriza, dau de el, dar nu ptr ca era la cursul ala, ci deoarce cursul la care se ducea el si cel la care venisem eu erau puse in aceeasi sala. :))
caterinca. mai il vad apoi inca o data...aproape ca am vrut sa merg si la cursul la care se dusese el - enivrionmental economics, ca era pe domeniul meu...
mai discuta cu oameni prin curte de una de alta..apoi home probably

Sunday walk

Nu stiu cum si de ce, dar am iesit la plimbare cu Dilek. Trebuia pe biciclete, dar ei nu ii functiona cum trebuia. Asa ca mi-am luat o cutie de cidru si ma pornit din frederiksberg pe jos spre centru. fiind duminica si pranz am ajuns in christiania...unde am dat de vitaly, ah de cnad nu il mai vazusem...

apoi back home ca ii era rau turcoaicei...

Sambata pastelui

Sambata, 18 aprilie

Urma sa fie pastele nostru, pe 19 - ultima zi de vacanta, pe 20 incepea scoala.

asa ca sambata am facut cozonaci, si sarmale.
au iesit cat de cat...

Apoi, aflasem ca era era concert Birdy nam nam in Rust. voiam sa merg. aflu ca si Guillame, un francez genial voia. stabilim sa ne intalnim in fata clubului la 10. eu voiam si concert si mers la biserica romaneasca la slujba si aprty in kong geargs apoi (aflasem ca e ziuacuiva si da party - nu o cunosteam pe respectiva).

in final - nu am mai mers la concert ca nu era decat un dj de la aia, nu am mai mers nici ;a slujba si am ales sa merg la party cu betivii in camin. a fost nice

Picnic in Faelledparken

Vineri, 17 aprilie

NU stiu ce-am facut 3 zile, frecat menta zincad ca ma gandesc la licenta probabil,...

dar pe 17 am ajuns in Faelled parken...in nord, tare departe de mine...sa ma intalnesc cu petra, daniala si altii. acolo am aflat ca era ziua primei.

Apoi, seara cred ca am fost in club prin centru...

Reading in cemetery

Marti, 14 aprilie

Am expediat-o de dimineata pe mama acasa.

Ajunsa inapoi la mine acasa am zis sa fac ceva constructiv, mai ales ca era o zi superba.

Mi-am luat cartea de citit ptr engleza, m-am urcat pe bicicleta si m=am dus in parcul din Valby pe langa care treceam des in drum spre scoala.
Am descoperit ca era de fapt un cimitir-parc. Mai o piatra funerara, mai niste veredeata, mai unul intins pe iarba luand prnazul...genial.
Mi-am gasit o gradinita cu pietre funerare, cu un lac si cu liniste si m-am apucat sa citesc.

4th visit day

Luni, 13 aprilie

Am fost cu trenul prin tara.

Vizitat castele. Picnic.
Minunata zi.
Dupa ce am ajuns acasa, pentru ca mai aveam cardul, am mers iar seara la Tivoli.

Tot cu Dilek

3rd visit day

Duminica, 12 aprilie

Am fost in Tivoli. Ne-am uitat la atractii, n-am avut curaj sa ne dam in nici una. But lovely place.

Carlsberg Museum. :)

2nd visit day & Easter service

Sambata, 11 aprilie

ERa pastele catolic. Ziua am fost cu Andrea si mama a fost ingrozitor de enervanta, obosita si stresata si stresanta. O placuse atat de mult pe Dilek incat Andrea, elevtianca, mai distanta usor, i -s a parut ingrozitoare. Am vizitat ceva castel, am vazut schimbarea garzii, dar fara preamult spor.
In ziua anterioara imi facuse mama cozonac si sarmale.Le-am dus si proprietarilor si au mancat de s-=au lins pe degete.

1st visit day

Vineri, 10 aprilie

Tre sa ma uit la poze pe unde am fost. Cert e ca am fost cu Dilek. Ea ramasese in oras pe vacanta si nici ea ca si mine nu avusese timp sa viziteze orasul.

Tantza in CPH - sosirea

Joi, 9 aprilie

Avea avion spre seara parca....nici nu mai stiu. M-am dus sa o iau...era prima data cand mergeam la aeroport. Mi-am lasat bicicleta pe unde, la Island Brygge, unde coboram cand mgm la cursul de engleza, (nici acum nu stiu de ce am dus-0o acolo...ca m-am complicat). Mi-am luat bilet si fugi la aeroprt.
Am luat-o, ne-am dus sa imi recuperez bicicleta si apoi acsa. Mama cam speriata de Gara centrala, de nici copii dubiosi mai emo asa in tren...
prima impresie a fost naspa.

fiindca era cat de cat ok, am luat-o la o mica plimbare prin oras. am lasat bagajele acasa si-am plecat. Ce altceva sa faci.

pentru urmatoarele zile aveam prgram bine stabilit, pe locuri, cu ore si toate cele..

Intoarcerea

Marti, 7 aprilie

Am ramas tare tare in urma cu postatul.
Pe 7 ne-am intors in Stockholm. Dimineata. La ora 8 dimineata era un soare pe vas, si eu iesisem sa vad marea inainte sa ajungem in port. Cu Benedetta, cu parul ud sub basca, facand poze. LA ora aia inca mai erau oameni care se chinuiau sa termine sticla de vodka din noaptea anteriaora.
Stockholm, apoi autobuz spre casa, Copenhaga. Am ajuns spre seeara, obositi, eu intrebandu0ma daca imi mai gasesc bicicleta.
Era acolo singurica, in Frue Plads, ma astepta. Am umplut-o cu bagaje si hop spre casa.

Odinha.

In 2 zile venea mama in vizita.

Tallinn si intoarcerea

Luni, 6 aprilie

Juma de zi ca sa vizitam capitala Estoniei, frig, mancare ieftina si buna, mosulicul de la muzeu, cautarea de costume de baie in supeermarket si cumpararea de adidasi.
Intoarcerea agitata cand de la atata hatanat pe valuri, nesomn si bautura nu mai era nevoie de ringul de dans sa te misti, ci doar sa astepti valul.
Dimineata la 8 eram in /stockholm.

Duminica, 5 aprilie

Dupa o dimineata/dupa-masa friguroase si cu ceva ploaie prin /stockholm, am ajuns in port ptr imbarcare.
Tallink, vasul, ne astepta. Prima data cand vedeama sa ceva, cand urcam pe un vas de croaziera.
Ce-a urmat e nebunie. Noapte nedormita, bautura, cantece, white party, cum am ramas eu fara hanorac din cauza unui neamt, etc...
/dimineata eram in Tallinn.

Stockholm

Sambata, 4 aprilie.

Stockholm. Dimineata, soare, si eram in Stockholm. A urmat o zi lunga de plimbat prin oras, apoi o seara si mai lunga ce trebuia sa fie de party, dar eu si Bene am ales sa fie de plimbat noaptea prin oras si facut poze.
Am ratat un concert Pharaohe Monch, dar m-am intors cu multe stickere si cu afisul.

Urma ziua 2 de /stockholm si plecarea spre Tallin, pe vasul de croaziera.

Plecarea in vacanta

Vineri, 3 aprilie

M-am trezit cu examenul luat, cu 15 credite din 30 necesare, cu un concert la care am fost si la care sincer nu credeam ca o sa ajung, dar la care voiam din tot sufletul sa merg inca de cand am ajuns in dk si am aflat ca va fi. Totul era frumos, soare si caldut. Cred ca stabilisem din ziua anterioara cu Andrea ca vom merge sa vedem sirena. Eram in Copenhaga de 2 luni deja si nu vizitasem mai nimic. Decat ce vazusem din autobuz si de pe bicicleta. Seara la 10 aveam plecarea spre excursia de 5 zile spre Stockholm si Tallinn cu rusoaica Natalia si italianca Benedetta.
Pe la pranz am pornit spre centru sa ma intalnesc cu elvetianca. Ma opresc sa imi scot niste bani, aveam nevoie sa imi platesc chiria. Nu iese niciun ban. Mai incerc o data, zice ceva cu pinkode. In daneza. Incep sa ma panichez. Mai incerc. Nimic. Sun acasa, pe frate. De pe numarul danez nu stiu cum se face, dar numai pe frate puteam sa il sun din toti cei de acasa. Suna la banca. Bagasem cu cateva zile in urma de 3 ori codul gresit. Si il blocasera. Pe moment, atunci am fost convinsa ca cer eu o suma prea mare si nu au...sau sa ceva. Nu m-am stresat, ca aveam examenul pe cap. Acum deja era altceva. In cateva ore plecam in alta tara, trebuie sa imi platesc si chiria si eu aveam cardul blocat. O sun pe Andrea, reusesc sa ma intalnesc cu ea, ii explic situatia si ramane ca ne vedem altadata.
Ajung acasa si sun la relatii clienti acasa in Ro. Ii zic tipei ce am facut si ma salveaza. Nu puteam scoate bani de la bancomat, dar puteam transfera bani pe celalalt card, ala in lei. Incep sa ma linistesc. Transfer tot si ma apuc de gandit ce le zic lui Jens si Katja. Ma duc, bat la usa, nimeni. Le fac bilet si le explic situatia. Era deja seara, incep sa ma pregatesc, lipesc biletul pe usa, si plec. Cand sa ma urc pe bicicleta cu toate bagajele mele, vin astia. Le explic, sunt draguti, imi ureaza drum bun si plec. Aveam ghiozdan in spate, geanta de umar in cos si inca ceva pe protbagajul din spate. Abia pedalam.
Ajung pe la vreo 9 jumate in Frue Plads, fix in centrul vechi. Las acolo bicicleta, iau bagajele si ma apuc sa ma uit dupa lume. Dau de Bene, apoi dam si de Natalia, mai socializam si ne hotaram sa ne cautam un loc. Era autocar supraetajat, am stat sus, cu Benedetta. Ca pe ea o cunosteam mai bine. Pe Natalia o stiam din vedere de la cursul de engleza, dar am ajuns in formula asta ptr ca ea si Bene aveau acelasi curs de landascape architecture. In jur de 10 seara am pornit la drum. Eram incojurata de italience. Vorbarete rau. Incepusera sa discute in italiana, cand isi aduceau aminte ca-s si eu pe acolo si-si cereau scuze. Eu le ziceam ca e in regula ca stiu si incerc sa vad cat de mult inteleg. Ele apoi voiau sa le vorbesc. N-am vrut. Le raspundeam in engleza. Nici acum nu pot sa vorbesc in limba nativa a cuiva. Sau in orice limba straina de fata cu un roman. Ma simt complexata rau si ma blochez. S-a rugat Benedetta de mine pana am plecat din Dk si nu am vrut. Acum regret usor.
Cam astea au fost detaliile despre plecarea in excursie.
Excursia a fost si inca este orgnaizata de Scanbalt si deja este traditie printre studentii internationali din tarile scandinave sa participe la croazierele si celalalte excursii organizate de ei. Si pe bune ca merita. In fiecare toamna si primavara organizeaza cate o croaziera pe ruta Stockholm - o capitala a unei tari baltice, unde la dus-intors pe vas iese nebunie cu peste 1000 de studenti straini, beti. A fost supranumita "booze cruise". As face orice sa ma mai duc o data.

Examenul si concertul

Joi, 2 aprilie - Examenul si concertul

Era joi. Toata saptamana fusesem libera si statusem mai mult inchisa in casa, lucrand la portofoliu sau citind. Joi era examenul. Oral. Imi alesesem despre ce vreau eu sa vorbesc, urma sa aflu ce imi alesesera ei. Eram programata pe la 13. Printre ultimii. M-am dus acolo fara teama, poate usor nervoasa, ca era primul examen acolo, ca era in engleaza, ca erau multe credite. Dar profesoara era pasnica, subiectele le stiam, ca lucrasem pe ele 2 luni, nu avea ce sa nu iasa. Doar nota voiam sa o aflu.

Am ajuns acolo, am gasit locul usor mai greu, era alta cladirea decat cea in care invatam de obicei, o cladire administrativa. Treceam zilnic pe langa ea. Ajunsa acolo am dat de cativa colegi, unii intrasera deja. Danezele nu erau foarte multumite de note, Jared n-avea nici un stres, eu intrebam curioasa ce au facut, cum a fost. Am mai vorbit una alta, daca mai mergem la vreun gratar, cum vorbisem mai demult, ce planuri avea fiecare pentru vancata, si-apoi am urcat. L-am lasat pe Jared sa intre, dupa vreo 20 de minute iese, asteapta 5 minute, timp in care discutam cu el si cand tocmai ii ziceam de planurile mele de a merge la concert Cunninlyinguists in seara aia, il cheama. Intra, iese. 7. Intru eu. Vibeke si inca cineva, nu mai tin minte cine plus un obervator. Ca sa se asigure impartialitatea.
Eu imi alesesem ca tema de discutie eseul pe tema "Local and global production of food", ei mi-au ales "Pest management" unde vorbisem despre gandacul de Colorado. Am zis, super in gandul meu, si-am inceput sa turui. Le-am zis eu de avantajele productiei locale, dar si ca nu e chiar atat de buna solutie precum se crede, am zis de emisiile de carbon, de agricultura ecologica, si-am concluzionat ca de fapt cheia e echilibrul. Da, ascultam Silent Strike si CTC cand am scris eseul asta - "o arzi beat la drum lung - pastreaza-ti echilibrul". La final m-au felicitat pentru bibliografia pentru eseul asta. Adevarul e ca asta a fost unul din motivele pentru care am ales tema asta - am gasit multe articole foarte interesante si cu multe informatii bune. Si asta i-a cam dat pe spate. Apoi am trecut la gandaceii mei dragi. La ei, si prin destule tari europene gandacul de colorado nu e mare pacoste cum e la noi. Aparitia lor este monitorizata si se tine o evidenta stricta. Nu prea exista sanse de invazii. La noi e altceva. De aia mi se parea normal sa vorbesc de ei. Am vorbit de multele metode ce se pot folosi in sistemul de agricultura organica pentru a scapa de animalute.
Apoi m-au poftit afara. La chemare au zis 10 (adica 9 la noi - 12 e cea mai mare nota in sistemul danez). Si m-au felicitat ca cica am avut cea mai buna prezentare. Pesemne ceilalti au avut esee mai bune. Dar 10 era super. Mi-am laut la revedere de la Vibeke, si-am plecat repede spre casa. Era deja 4 si ceva si eu aveam de mers la un concert.

I'll talk about that some other time.

Curcubeul

27 martie - curcubeul

Dupa excursia asta a urmat o saptamana tare stresanta.

Aveam de pregatit portofoliul pentru examen. Asta insemna sa iau toate temele si eseurile si sa ma apuc sa le verific, sa le refac, sa fac cercetari. Multa munca, multa lucruri invatate, multa oboseala.

Pe 27 martie am avut parte, dupa o zi de stat la birou si in fata calculatorului, de ceva frumos. Curcubeu.

Serele organice

26 martie - excursie la sere

A fost ultima excursie de la curs. Deja trebuia sa ne apucam de invatat/terminat portofolii ptr examen.
Ne-am dus pana in Fjnn, care e una din cele 5 insule din care e formata Danemarca. A fost chiar draguta iesirea, am mers cu doua masini, am trecut peste un pod, unde se platea (destul de mult se pare, si era o discutie de ce este necesara taxa asta. Si ei au astfel de probleme..nu doar pe la noi pe la Constanta).
Am vazut sere organice. Era o ferma printre cele mai mari din tara. Sau un centru foarte mare. Produceau castraveti, ardei, rosii. Toate in sistem organic. Am aflat ca se poate veni pe vara sa lucrezi la ei, iti dau cazare, masa, si ceva salariu parca, dar acolo cat sa ai ceva bani. Oameni din Europa de est, of course.
Apoi am mers la o tanti ce avea capsuni organice, dar crescute in ghivece. Era o mare discutie daca acele capsuni ale ei chiar sunt organice, cand unul din principiile de baza ale agriculturii organice zice ca planta trebuie sa creasca in sol, sa existea acea legatura cu solul. Tipa reusise sa isi ia omologarea si era mandra de asta.
Apoi ne-am intors acasa. Ne-am oprit la un restaurant unde am incercat sa ne mancam cele aduse de acasa si unde am fost dati afara, ca nu era voie. Am furat un cutit si am mers in masina sa mancam prajitura pe care o adusese o colega, in semn de farewell party (era ultima ocazia cand ne vedeam toti inainte de examen). Danezii astia au ceva pentru prajituri. La orice ocazie, party, zi de nastere, etc, se gaseste unu sa zica "I'll bring cake". Ceea ce e foarte tare.

Bikuben international party

21 martie, Bikuben party - international theme

Am fost cu turci. M-am intors acasa pedaland, cam foarte beata, cu un brazilian.

Carlsberg Museum, iar

20 martie, Carlsberg Museum - 2nd time

Mechanization day

Am pierdut sirul postarilor...

Cam asa era si anul trecut prin perioada asta. Se apropia vacanta, deci se apropia termenul de predare a mapei cu lucrari, deci multa munca.

Povestim despre scoala deci.

16 martie, mechanization day - Taastrup campus.

Jazz Klub

Duminica, 8 martie

Jazz Klub cu Benedetta

Needless to say more. Muzica se simte. Marcos la pian.

Howsewarming party in Tietgen

Sambata, 7 martie

Party in Tietgen

Incurcasem folderele de poze si aveam impresia ca a fost pe 8. Dar nu...sambata, pe 7 m-am dus la ceea ce se numea pe Facebook "Housewarming party in Tietgen".



Pe drum m-am oprit pe pod, Langerbro, sa fac poze la un afis cu o gaina ce facea oua :)
Am ajuns pe acolo destul de tarziu...adica pe la vreo 10 cred. Gol. Evident. Cand e party de internationali se intarzie la greu. Am dat acolo de un tip, de prin america de sud, era la master. Am tot vorbit cu el. Calatorise prin toata lumea, prin couchsufing...idee care inca ma fascineaza.



Apoi a inceput sa vina lumea. Eu venisem cu vinu' in geanta, ramas de la gatitul de pui. Daca stiam ca peste 3 zile tot acolo ajungeam il lasam la cineva pe acolo :) Am inceput sa beau si cum era inca devreme am luat o cana de acolo. Apoi am dat de Petra si de altii. ERau destui colegi. Petra a venit la un moment dat cu o sticla cu o licoare verde. Zelena. Care inseamna verde in ceha. Ceva cu vodka si menta. Genial alcool. Am baut in cana. Toti ma intrebau ce beau acolo. Dar deja trecusem la apa. Ca dupa 2-3 canute de vin si 2-3 jumatati de Zelena eram vesela. Apa era perfecta. Ah, mai luasem si niste Fisk. Ca nu se poate fara el.



La party0ul asta am dat de Martino. Nu cred ca il mai vazusem de la week end trip. Intamplarea face ca fix acum inainte sa scriu postul sa fi gasit un clip cu el pe facebook. El si formatia lui. Ca are trupa baiatu. Habar n-aveam. Uitandu0ma acum inapoi nu mai mi se pare asa dragut. Dar fie. Atunci era palpitanta toata treaba.

7SHP - DANCING NEW BOY from christian vitrino on Vimeo.

Ce-am mai facut? Pai se statea pe hol, se furau chestii d-alea fosforescente, se dansa, se canta...a fost mare paranghelie.

Real life

Ui, ce-am gasit. Casa mea din Danemarca. Cand dai full view se vede cum geamul meu e deschis. Habar n-am daca pozele sunt facute de cand eram eu acolo, sau deja plecasem. Nu reusesesc sa vad daca e si bicicleta mea acolo. Cea cu cos din nuiele e a lui Sarah, nemtoaica. Ma mir ca e acolo. Rar statea fata aia pe acasa...

Falck Cycler de unde mi-am cumparat bicicleta. Trebuie miscat un pic, ca nu da exact imaginea. e pe cealalta parte a strazii.

Organic Agriculture's Traditional Dinner Party

Joi, 5 martie

Ne-am strans toti in Tietgen, la Jared, un canadian si ne-am pus pe gatit. Chestii de la ei din tara. Eu am facut pui cu smantana si ciuperci cu mamaliga. Reteta pe care am invatat sa o fac fiind plecata acolo. Mi-am amintit eu ca am fost odata la Roman la o prietena si mi-a dat pui cu smantana si a fost bun rau. Si imi era pofta si dor de Romania, asa ca am cautat reteta pe net, si am gatit. Si asa am ajuns sa le gatesc si astora.
Ceilalti au gatit de-ale lor. Danezele ne-au adus Frikadeller, un fel de chiftele. Austriaca ne-a facut un fel de placinta cu mere. Elevtianca...ceva cu cartofi parca...am uitat. Cred ca e felul de mancare din tava cu rosu. Un canadian ne-a facut pizza :) Iar canadianca cu origine ucrainiana ne-a facut bors aka ukrainian borscht aka d-ala de la mama lui cu sfecla. Chiar bun...n-as fi crezut. Si englezul...a gatit ceva f jmecher, cu cascaval, cartofi parca, dar am uiatat exact ce era. Senzatia a fost smantana, de care astia nu stiau. Jared incepuse sa manance cu lingura. Dupa ce a luat cutia si m-a intrebat ce e aia...Si cand te gandesti ca la noi e ceva banal.

Apoi am trecut la muzici, le adusesem eu cateva piese de-ale noastre, apoi la jucat carti, am invatat sa joc spoons, un fel de popa porstu dar cu lingurite. Iar cand ne-am plictisit am trecut la tururi prin clarile ca sa gasim sala de jocuri misto, adica biliard si altele. Pe la 1-2 am plecat fiecare spre casa lui.

Taastrup day trip

Miercuri, 4 martie

Taastrup day trip

Deja trecusem la modulul despre climate change. Si faceam cu un englez care a lucrat alaturi de alti nu stiu cati cercetatori si fusesera toti laureati cu Nobelul pentru nu stiu ce. Sincer nu m-a interesat treaba foarte mult, ca pe mine ma interesa cum preda si ce preda decat ce a castigat. Treaba era ca omul era cam ingamfat. Destept, dar nu stia foarte bine sa te faca sa adori ce iti zice el, sa vrei sa afli mai mult. /genul de om genial, dar care nu e bun sa le dea mai departe si altora din cunostintele lui. Asta e. ASa ca excursia nu a fost cine stie ce. Am fost acolo, asta era un campus in afara Copenhagei, unde aveau campurile experimentale. Am iesit pe teren sa vedem exact pe ce anume aveam sa lucram. Pentru ce aveam sa calculam indicatori, nivelul CO2, strategii de tranformare a loturilor in loturi organice, si altele. Kinda boring. Desi subiectul era de interes major pentru toti. Englezul ne-a cam stricat cheful. Eram toti cam cum se sta la un curs plicticos al unui mos intr-o facultate romaneasca. Si colegii mei nu sunt genul de studenti care sa faca asa ceva. Aia intrebau, contraizceau, veneau cu argumente pentru ceea ce ziceau, erau dornici sa invete. Omul si profesorul conteaza.

Taastrup asta era la cativa kilometri la iesirea din oras. Faceai cam 20 minute pana acolo. Facultatea avea transport asigurat. 2 autobuze la dus, 2 la intors. La ora 8 fix, dimineata, soferul pleca. Fara sa ii pese de cine mai trebuie sa vina. La intoarcere, ultimul pleca la 4 jumate sau la 5 parca. Si erau destui studenti care aveau ore zilnic acolo. Dar era gandit totul astfel incat sa poti merge si acolo sa poti sa mergi si la orele din oras, daca aveai un curs intr0o parte unul in celalata. Ca sa nu zic ca era si acolo cantina cu tot ce trebuia. Adevarat, acolo erau mai mult cercetatoti si atmosfera era mai trista si plictisitoare. /dar existau toate conditiile. Era si o sala cu calculatoare, si nu 2, ci vreo 10-15, toate cu net, imprimante, tot.

Cam asta e scoala la danezi.

Vine, vine primavara

Duminica, 1 martie

zi dupa party-uri
Zi trista.
Nimeni nu avea treaba cu martisorul la ei.
M-a inveselit un pic fratele ca mi-a trimis poza cu martisorul meu. Erau doua bufnite, un el si o ea, ce stateau pe o craca si in spate un soare mare portocaliu la apus.
Acum il port in piept. E o brosa, de fapt, din lut. Uitasem de el, si cautand prin sertarul cu martisoare l-am gasit.
Seara am fost cu Benedetta in Christiania la Jazz Klub.

Butcher's Lab + Tietgen dinner

Duminica , 28 februarie

Benedetta m+a invitat la deschiderea unui club, Butcherøs lab. Aflase de el de la proprietara ei, care cunostea pe nu stiu cine de acolo. Cica era o sala de gimnastica+club facuta in locul unei foste macelarii, in Vesterbro. M+am intlanit cu ea pe undeva si am pornit. Eu cu biicicleta mea magenta, in zig zag, ea cu a ei, roz, si mai in zig zag. Dar ne distram. Ajungem, intram, ne luam cadourile, ne uitam, si plecam. Era cu creepy, nu stiam pe nimeni, si era inca devreme. Ne indreptam spre Tietgen, in Amager, unde erau cursurile de engleza, ca fusesem invitata la o cina. Acolo, erau vreo 15 oameni. Mai multi decat trebuiau...haha se autoinvitasera mai multi...cina cu pizza, ceva bere...locul super...

Carlsberg plus Vega

Vineri, 27 februarie

Tur al berariei Carlsberg. De la 2. De dimineata am fost la engleza, ajung la 12 acasa, si fug spre berarie. Pentru ca este in Valby, adica la 15 minute de unde stateam eu si pentru ca era pranz, ma hotarasc ca e timpul sa ies cu bicicleta in oras. Pe la 1 si ceva plec. Mi+a luat juma de ora sa ajung acolo. Cu oprire pe pod, poze si fara suflare odata ajunsa. Dar mersesem cu bicicleta. Nu mai zic cati au urlat in spatele meu, cati m+au intrecut, cat de stramb mergeam.
Turul...a fost extraordinar. -auzisem ca e foarte tare acolo, dar nu ma asteptam. Fascinata. Am mers cu Benedetta. Trebuia sa mai merg cu altcineva, o elvetianca, dar nu am mai ajuns. Asa ca am fost eu cu italianca. Am ras, am baut, am vorbit de polenta.

La intoarcere...era 4 si ceva 5. Ora la care se intorc danezii acasa. Adica trafic. Si eu intre ei, care abia pedalam, bausem o bere cu 7,5% alcool si imi era frica de aia care venea pe biciclete dn spate. Am ajuns intreaga acasa...dupa 20-25 minute.

Seara...cred ca am fost in A+Vej. Tot cu bicicleta. Asta nu mai tin minte daca asa a fost, dar cred. Pentru ca imi aduc aminte de o seara in -avej apoi plecare pe biciclete in Vega, clubul cel mai mare al danezilor. Deja eram as in ale pedalatului. Pe la 11 jumate s+a format grup ca unde se merge. Fiecare venea cu idei, Vega, nu stiu ce party, alt club. Se hotaraste Vega si se pleaca in goana. Pana la 12 era intrare libera. Ajungem, era si Bogdan cu noi, cu frantizoaica lui, cu Jaime, un spaniol prieten al lui, care facea misto de mine ca nu imi maia duceam aminte numele lui. Ajungem si pe cine vad? Ah, Vitaly. Eram deja in al 9lea cer. ma uitam la el, salivam. Reusim sa intram, gratis. Clubul pe 2 etaje, muzica de club, amestecata, proasta. Dansam, spanioli, lume pe care nu o stiam...dar zic sa ma distrez. L
La un moment dat ma tot plimbam pe scari si vad ca imi zice unu ØhelloØ. Ma uit la el, foarte friendly..il iau la 13 pazeste, ca ne cunoastem? El ca da. Eu ma uit suspicioasa la el, mai zic ceva urat si imi zice numele. Anatoly. Il stiam, il cunoscusem in prima saptamana, imi cer scuze in toate felurile. Il stiam, ii stiam numele, numai ca nu ma uitasem bine la el acum...si nu imi dadusem seama. Ah...El era atat de prietenos. Ei, rusii avusesera o petrecere in seara aia. Un fel de martisor al lor. Au sarbatorit cu clatite si vodka. ASa e la ei. Inainte de venirea primaverii. Le+am zis si eu de martisoarele noastre. Apoi era deja tarziu si am plecat.

Trip to Roskilde

Joi, 26 februarie

Am fost in excursie la Risø, un centru de cercetare, la vreo 30 de minute de Copenhaga. Centrul national pentru cercetari in energie durabila. Proiecte, discutii. Cafea gratis.

Ce a fost misto pana acolo a fost drumul spre Roskilde. Ne+am oprit la muzeul vikingilor, era inchis, era 8 jumate. Am facut cateva poze, am alunecat, am admirat navele alora, inca in stare de folosire. Am aflat ca vara se inchiriaza si se organizeaza expeditii.

O zi plina de multe informatii, obositoare si placuta.

Desprinderea

Miercuri, 25 februarie

Am inceput sa misc ceva. In saptamana aia, seara, dupa 5 jumate-6, era ora de invatat sa pedalez. Cu umarul in pioneze, dar cu multa determinare, ma urcam pe sa, impingeam, pedalam 2 pasi si cadeam. Si iar. Ghidonul in toate directiile numai drept nu. Dar orele de pedalat-incercat se adunau si rezultatele incepeau sa se vada. In ziua aia am inceput sa merg mai mult. Am ajuns undeva departe in cartier. Stradute, case, alte stradute perpendiculare cu aia pe care eram eu, treceri de pietoni, masini, case, cativa oameni din cand in cand. Habar n-aveam daca o s mai stiu sa ma intorc, dar pedala. Prinsesem curaj sa merg. Tot cam pe stil de betiv, drepta, stanga, dar pedalam. Se facuse seara si incepuse sa ploua si eu eram undeva printre case. Dar mergeam pe bicicleta.
Aveam o teama uriasa de masini. Aceeasi teama pe care o aveam cand eram in bhucuresti si auzeam zgomotul facut de rotile de la bicicleta in spatele meu. Si se apropiau de mine si viata imi trecea prin fata ochilor. Apoi ii vedeam cum trec pe langa si incercam sa ma linistesc. Numai ca acum era cu totul altfel. EU eram pe bicicleta. Aceeasi teama. Dar de masini de data asta. Era aproape 6 si lumea venea pe acasa. Auzeam masinile in spatele meu si ma opream instant, asteptam sa treaca si ma urcam iar in sa. Nu puteam sa tin foarte drept ghidonul inca si de aia ma panicam mai mult. Pe acolo nu erau piste si imi era ca o sa ma sperii si o sa ajung pe capota. Probabil paream foarte ciudata pentru cei din masini. Ma uitam la ei cum trec pe langa mine. Ei sigur ma vedeau in olginzile retovizoare cu ma urc iar in sa si o iau la drum. In prima bordura, cel mai probabil.
Ploaia era tot mai puternica. Intuneric tot mai mult. E timpul pentru o pauza, un ceai cald si lectiile si citirile pentru a doua zi la scoala. E si maine o zi pentru mine si bicicleta mea magenta cu fluturasi.

Kildemoes

Marti, 24 februarie

Marti - zi libera. Probabil dimineata am stat, am gatit, am citit ceva pentru a doua zi si am lucrat la eseuri.

Insa pe dupa-masa am hotarat ca e timpul. Si-am plecat spre bicicleta. Mi-am luat bicicleta de Dragobete...acum am realizat asta. Stiam de la o colega ca pe o strada prin apropiere de faculatea noastra e un magazin ieftin. {Intre timp aflasem eu ca prin zona aia erau multe magazine de cd-uri. Am pornit la drum cu 18-le spre Frederiksberg. Cobor la primarie si o iau pe jos pe Gammel Kongevej - vechea strada a regelui. Ma opresc la un magazin de cd-uri. Mare, raiul cd-urilor, vizavi altu, mai merg putin altu. Toate pe genuri, noi, vechi, ah...eram in rai. Si scumpe, asa ca am revenit cu picioarele pe pamant. } - asta cred ca e din alt film...m-am uitat pe poze acum si am realizat ca altul a fost drumul.

Astfel...am plecat pe la vreo 2 cu trenul. M-am dus in centru, la Norreport, care e un nod de transport, acolo trec si metrou si trenuri si autobuze. Si e centrul orasului..un fel de Unirea la noi. Si d acolo am luat-o p jos...aveam 3 adrese de magazine. La primele doua nu am gasit nimic...nu mai aveau biciclete second hand. Am ajuns sa ma plimb in jurul lacurilor. Trebuia sa ajung la Falkon Cycler. Ma opreau lebedele de le lacuri. Poze si frig.

Cauta bicicletele. Falkon Cycler. Era sa il ratez. Nu aveam nici un numar de strada, doar un nume si o zona aproximativa. Era mic, cu 5-6 biciclete expuse in strada si 3-4 metri de expunere spre starda, fereastra adica. Inauntru - biciclete una peste alta, dar aranjate, pe preturi, pe marimi, pe genuri. Ma intampina un tip, tinerel, slabut, burnetel, arab. Imi zmabeste si ma intreaba cum ma ajuta. Ii zic eu toata combinatia, se apuca sa imi arate biciclete. Nu imi placea nici una, cand o vad pe EA. Mov-roz, cos metalic. EA e. Mi-o arata, ma uit la ea, imi place. Il intreb ce sa imi iau, cu viteze, fara viteze, ii zic ca vreau ceva ieftin. Eram zapacita. Dar imi placea ea. Magenta cu fluturasi galbeni, micuta (atunci mi s-a parut mare). O cumpar - 900 koroane. Plus 75 lacatul, plus 25 luminile.

"Ai grija sa nu cazi si sa nu mergi pe strazi aglomerate pana nu inveti bine". Si-am plecat spre S train. Era aproape statia, dar mi-a parut o eternitate. Mergeam si ma loveam de pedale. Nu stiam cum ma simt, sunt mandra ca o am, sunt trista ca nu stiu sa merg, toti treceau pe langa mine rapizi, inalti, impunatori pe bicicletele lor. Si ce? O sa fiu si eu ca voi curand. Acum o am si e frumoasa si o sa fiu mandra cand ma urc pe sa. Care sa mi-o lasase baiatul cat mai jos posibil. Si abia imi ajungea fundul. Stateam cu varfurile pe asfalt. La statie, m-am chinuit sa o cobor pe scari. Nu stiam pe vremea aia ca exista ascensoare.

Am ajuns acasa plina de vanatai si fericita. I-am facut poze si-am iesit pe stradute sa invat. Am nimerit in schimb in singura masina parcata. Era rosie. D-abia venisera acasa. Buf. Umarul era busit. Masina era in regula, bicileta la fel. Era deja seara, nu invatasem sa merg si eram ranita. It's time to go home. E si maine o zi.

Sunday chill

Duminica, 22 februarie

Zi de duminica si trebuia sa fie patinoar in Kongens Nytorv, un fel de Unirii al lor, o piata larga, cu o statuie in centru si in jurul statuii loc de promenada. Care pe timpul iernii se tranforma in patinoar. Ajung acolo, dupa o plimbare minunata cu metroul lor si gasesc cativa colegi, pe Jan, pe Gosia, Kuba, toti polonezi, Daniela, niste francezi. Eram destui. Mai putin gheata. Asa ca stabilim ca se merge in Christiania. Eu paream cazuta din nori. Se vorbea de jazz, de clurile de jazz din CPH, de Christiania. Eu habar n-aveam de nimic. Toti pareau ca sunt acolo de cand hau, ca stiu cum merg toate. Ma simteam usor speriata, icnercam sa intru in vorba, sa glumesc, sa ma integrez. Era acolo si Petra, o cehoaica, foarte vesela. Nu intelegeam aproape nimic din ce zice, dar parea de treaba. Schimb numere de telefon cu ea.

Majoritatea aveau biciclete, asa ca am stabilit eu ca ma intalnesc cu cativa pe undeva prin Christiania. Am plecat cu metroul sau pe jos...nu mai tin minte. Acum stiu ca de la Kongens Nytorv pana la Christiania faci foarte putin pe jos. Traversezi un pod si ai ajuns. Cert e ca ma indreptam spre loc si ii vad pe toti cum pleaca pe biciclete. Ciudat sentiment., Ca nu faci parte din grup. Vrei, dar nu ai cum. Si stii ca va fi dificil sa ajungi si tu acolo. Iti e frica de biciclete, nu stii sa mergi. Esti singur si nu are cin' sa te invete.

Trec peste toate starile mele. Cum, necum, am ajuns. Am trecut pe langa o biserica tare frumoasa, inalta si cu un turn extrem de interesant (Our Saviour's Church). Apoi mai mergi putin si dai de zidurile Christianiei. Deja incepea dubiosenia. Miros de iarba, negri dubiosi, tinerime, totul pe un fundal sumbru de vreme rece, intunecata de ora 5-6 seara. Ma uit in jur...nu imi vine sa intru pe coltul ala. Mai merg. Ajung la intrarea principala. Aia cu poarta pe care scrie cu galben auriu "Christiania". Ca intr-o poveste. Intru si ma uitam in jur, temanadu-ma pentru viata mea, intrebandu-ma ce dracu fac eu acolo si cum dau eu de colegii mei. Cand vad ca vin spre mine niste fetze cunoscute. O frantuzoaica. Ma alatur grupului ei, ele ma cam ingnora, dar eu sunt bucuroasa. Ele facusera turul si se indreptau spre o patiserie pe langa metrou, ca cica e foarte buna. Am mers cu ele. Astia au la gogoserie bon de ordine :)) Eu haabr n-aveam de-asta. M-am dus la tejghea si am comandat. In mod sigur m-am bagat in fata cuiva. Discutia cu tipele astea a fost trista pentru mine. Ele pareau sa fie deja bff. O frantuzoiaca si 2 unguroaice. Le durea in cur de mine sau ca-s romanca. Stateam langa Claudia, frantuzoaica, in margine si incercam sa nu dau in plans. Culmea, gagica se combinase cu Bogdan, celalalt roman. Si ea le vorbea unguroaicelor de Romania din ce ii zisese el, dar ignorandu-ma pe mine. Sau doar asa ma simteam eu.

Apoi nu mai stiu ce am facut, dar am ajuns la Jazz Bar. Era duminica seara si era seara de jam session. Formatii live, every Sunday. A fost super tare. Acolo ne strangeam din ce in ce mai multi. Era Petra, care avea jointul la ea, era Dilek, era Daniela, Kuba si altii. Astia doi din urma vorbeau de zor. Gasisera punct comun muzica ascultata. Din una alta, am inteles ca dupa Jazz Klub se duceau in Stengade 30. Asta era un club in Norrebro, care e un fel de ghetto al danezilor. Era seara rub-a-dub. Se facuse vreo 10 si ceva ceasul. Ceilalti ziceau ca ori merg acasa, ori nu stiu ce altceva fac, raman eu cu Daniela, Dilek si Kuba. Stabilim ca merg cu Dilek cu metroul, ceilalti doi cu bicicletele, si ca ne vedem la Forum, tot prin Frederiksberg, tot pe langa facultate. Pe drum, Dilek mi se pare usor ciudata, prima turcoiaca pe care o cunosc, avea un fel de a pronunta apasat si lungi vocalele cand vorbea. Ajungem, vin si astia doi, Dilek ne paraseste ca o doare maseaua. Imi explica Jakub cum sa ajung si ne despartim. In 10 min am ajuns.

Numai ca Forum era in Frederiksberg, care e un cartier/fost oras foarte ok. Norrebro chiar e ghetou. Odata ce treci de Agade, o strada mai mare a lor, bulevard chiar, intri in lumea Norrbeo-ului .Graffiti-uri pe pereti, totul sumbru, intunecat, gunoie, pe jos. Ajung pe strada Stengade, si dau de o piateta. Caut nr 30. Era un parculet, un deal si in varful dealului unul ce se incalzea la un bidon de fier cu foc in el. Pe o parte cladiri/cluburi cu un aspect de iti venea sa o iei la goana. Unde dracu e nr 30?? Eram pe la 26. Trec de piata, nr 32. Ce dracu ma? Ma intorc, ma duc la intrarea in cluburile alea dubioase. Era altceva. Zic sa merg pana se termina strada si de nu gasesc ma duc acasa. Ma tot intrebam cum am ajuns eu acolo. De ce nu am cerut si eu un numar de telefon al unuia din cei doi. Mai merg si dau de Stengade 30. Probabiul asa ii ramasese numarul era de fapt pe la nr 36 actual al strazii. Club de rockeri d-aia de fac sacrificii cu gaini si se dau cu negru pe la ochi, fix asa parea. Dar hai ca intru, ca doar trebuia sa ma vad cu aia. Inauntru gol, doar vreo 2-3 negri ce fumau de zor. Merg si in cealalta camera. Dau de Daniela si Kuba. Respir linsitita. Astia doi n-avea niciun stres.
Aflu de la Kuba ca cica Stengade si Christiania sunt singurele locuri din Cph unde nu iti face politia nimic daca fumezi. (In timp, am observat eu ca nu prea au mare stres danezii astia pe unde fumeaza, doar un pic ferit sa fii, un pic adica de bun simt). Dar nu e stres.

Si se face 11, se face 12., Clubul gol. Cica de obicei era plin pe la orele alea. Venisem eu, normal ca e gol. Intre timp, un alt tip venise si el la party. Se baga in seama cu noi. Studia la Universitatea mare, antropologie. Cat de ciudat imi parea mie practica asta, sa te bagi in seama cu oamenii in cluburi. Ma decid ca sa plec, ca n-am cu ce ajunge acasa apoi. Usor dezamagita ca am lasat in urma mea un club gol la ora 12 si usor linistita ca am scapat din nebunia aia.

Spaghetti dinner

Sambata, 21 februarie


Colegul canadian, Frank, ne-a invitat la o cina la el in camin. Era acealasi camin pe care nu il gasisem cu 2 saptamani inainte, pentru petrecerea de bun venit.
Am scris adresa exacta, m-am asigurat ca am un nr de telefon al cuiva care va veni sigur acolo, am facut clatite si m-am dus.

Acolo erau deja cativa oameni pe care ii stiam. Vin, mancare, discutii. Nu prea m-am integrat in grupul ala. Ce-i drept, acum ma uit ca mare parte din cei ce au fost atunci au ramas prieteni buni, s-au revazut anul asta prin Germania. Oh, well, i have my own friends :)

La vreo 12 fara ceva am plecat. La 12 jumate trecea ultimul autobuz. Afara era frig si un strat subtire de zapada acoperise totul. Ceilalti au mai ramas, ca stateau aproape sau ca aveau biciclete. Deja bicicleta devenea necesara. Mi-a zis cineva de un magazinel iefin de unde isi cumparasera bicla. Am plecat usor suparata ca tre sa fiu eu prima ce pleaca.

Afara - sambata seara. Vedeam gagici, la tocuri si subtire imbracate, ce zburdau pe biciclete spre vreun club. Eu mergeam la somn.

Carnavalul

Vineri, 20 februarie

Am fost la engleza dimineata, cel mai probabil, apoi spre seara era rost de party. Am inceput pregatirile. Carnaval. Eu imi luasem cu o zi inainte un fel de sal, ciclam.
Asta s-a tinut in Marble Hall. Asta e o sala mare, la intrarea in corpul nou de la facultatea mea. Si acolo auzisem eu ca se mai tin petreceri din cand in cand, Crazy parties. am zis bine si atat. La carnaval am avut ocazia sa vad si cum e. Am ajuns devreme, pe la 9 si un pic. Pe drum am impresia ca am intrat in vorba cu soferul de pe 18. Eu ma urcam de la prima statie de la capat. Si seara era cam gol. La danezi esti obligat sa urci prin fata, sa ii arati soferului abonamentul, sa cumperi bilet de la el, sau sa iti compostezi cartela. Si cum urc eu si pleaca in goana baiatau nush ce ma intreaba. Si uite asa am vorbit noi vreo 2-3 statii pana a mai urcat altcineva. Era de undeva din o tara africana. A plecat de acolo ca era razboi. A plecat inati in /anglia, apoi de vreo 10 ani era aici. M-a intrebat de unde sunt, ce fac, daca mi se pare ca e frig, cum imi place. Apoi ne-am despartit. Am uitat numele lui.
Am ajuns la scoala. Agitatie, intru. Gasesc cateva colege si colegi. Putina lume. Ma schimb si astept. Si vine nebunia. fel de fel de costumatii, fel de fel ennebuni, cupluri celebre. Se baga muzica, dans, bautura, fisk, bere, dans, muzica prosata, colegi, poze, jouculete. Se face 4 jumate spre 5 fara. E timpul sa eliberam sala. Doara pana la 5 aveau voie sa o foloseasca. Ce ma fac? Autobuzul incepe sa mearga de la 5, mai era vreo juma de ora. Plus cat mai lua sa ajunga si la statia unde eram. Iau metroul, merg in centru, apoi astept S-train. Injurul meu oameni care veneau si ei de la petreceri. Danezi tineri, beti si veseli, daneze cu pantofi de vara si tocuti uriase. Toata lumea era vesela ca dupa o buna noapte de petrecere. Eu muream de frig printre ei. Trenul meu pleca ultimul. la 5.30. Pe la 6 probabil am ajuns si eu acasa.
Asta a fost momentul in care am zis ca imi trebuie bicicleta. Asta si pentru ca in miercurea ce tocmai trecuse patisem inca o chestie asemanatoare. Fusesem la student house. Si am zis sa plec si eu devreme, pe la 1 jumate. Si ajuns in statia de la priamrie de unde stiam ca tre sa iau autobuzul de noapte ce ma ducea acasa. Il vad, merg spre el. Tocmai pleca. Zic asta e. Vine altu. Cat poate sa fie. Si vine. Dupa fix o ora. Asa circula night busurile. Din ora in ora. Bicicleta era extrem de necesara!

Snow fight

Joi, 19 februarie

Just a random thursday at school. In ziua aia a nins. In pauza de pranz am prins niste cplegi danezi iesiti afara la un mic snow figth.
Exemplific cu poze.



a doua zi urma carnavalul din Marble Hall. Probabil tot in joia asta am fost si la second hand-ul de pe Falkoner Alle si mi-am cumparat costumatia. Dupa ce ii dadusem o idee de costum lui /frank. Am fost cu el si cu /andrea, o elvetianca, si ea colega la cursul de agricultura. Ea si-a luat un halat-kimono.

Inghetata, excursia si Wendeney's party in Student House

Pe 16 februarie 2009, stateam in statia de autobuz, asteptam 18-le sa ma duc acasa, dupa ore. Era frig si ploua. Statia era in fata Frederiksberg Center, un fel de Shoping Mall. Intorc capul, ma uit spre intrare si vad un danez mancand cu pofta inghetata. De vanilie. Danezii sunt nebuni.

Cred ca pe 18 februarie, miercuri am fost pentru prima data in Student Husset. Acolo, miercuri de miercuri era international party. Acolo veneau toti studentii straini din CPH. Sa daneseze pe muzica proasta.

Tot pe 18 am fost in alta excursie cu clasa. Flakkebjerg. I\ll write tomorrow about it.

Tot atunci si despre student house.

Sunday

Duminica, 15 februarie

Dimineata. Trezirea la 8. Alergarea si incalzirea la 8.30. Mic dejun la 9.
Apoi curatenie generala. Vreau sa zic ca astia sunt nebuni. Pentru ca tin la mediul inconjurator am facut curat prin iarba. Am facut sir lung si am mers la pas, cautand chistoace de tigari si alte gunoaie. Lectie de ecologie.
Apoi ne-am strans in curtea interioara, am facut poze si acasa spre Copenhaga. Urma odinha.
Urmeaza poze, sa vedeti cum se face curat in cabane in danemarca, si cum se bea bere la 8 dimineata, dupa 2 nopti de betie :))
La intoarcere, tot cu Benedetta.

Love games

Sambata, 14 februarie

Trezirea la 8. Eu eram pe saltea. M-a gasit cineva pe acolo. Le-am zis ca am colege care s-au inchis in camera si de aia sunt acolo. 8.15. A inceput operatiunea trezirea. Cu batai in usa, trambite, batai de linguri in oale, si apoi batai de picioare in usi. La colegele mele care nu se mai trezeau. In cele din urma am ajuns la bagajul meu, freshen up si e timpul pentru incalzirea de dimineata, la 8.30 in curte. Alergari, exercitii fizice, joculete. La 9 eram tocmai buni de pranz.
Apoi a inceput nebunia. Jocul. Fiecare eram impartiti in echipe de 6-7 oameni, fiecare reprezentand cate un oras din Copenhaga. Al meu era Skagen, cel mai nordic oras din Danemarca, locul unde se intalneste Marea Nordului cu Marea Baltica. Am fost asta: Petra, din Cehia, Noemie, Franta, Guillame, Franta, Molly, The States, Portugalia si subsemnata. La final n-am castigat nimic, dar am avut unul din cele mai originale dansuri si strigari. Moly fusese majoreta.
Mai tre' sa zic de intrarea pe care si-au facut-o cei fin grupul first contacts - organizatorii. O sa pun u filmulet si poze. Dusi.








Jocurile. Pai din cele mai tampite. Era un fel de quest. Porneai dintr-un loc si la fiecare oprire trebuia sa te intreci cu alta echipa si sa treci prin diferite runde. A trebuit sa ne cataram si sa nu atingem frnaghiile, sa jucam fotbal cu ochlari-pahare de plastic cu fundul taiat, sa ne facem declaratii de dragoste, sa ne intrecem la alegrari si mentinut echilibrul, sa ne demonstram cultura generala, sa cantam cu apa in gura, sa ne hranim si sa facem impresie artistica. Nebunie. Vin si poze. Am avut si pauza de masa, apoi timp sa pregtim o sceneta. Romeo & Juliet. Noi am facut Shark song adaptat la povestea astora. Nu a fost chiar cea mai proasta sceneta, dar faptul ca shark song nu era tocmai iubit nu ne-a ajutat.
Tre buie sa zic ca undeva pe la pranz dorind sa sterg o poza, am sters absolut toate pozele pe care le facusem. Tot! dus in 2 secunde. M-a intristat. Dar eram hotarata sa vin cu forte proaspete ca sa castigam.
Dupa ce am terminat cu jocurile eu am fost sa dorm vreo ora asa. Ulterior aveam sa aflu ca in perioada aia s-a mers la inotat in mare. Am poze sa o dovedeasca. Niste nebuni. Era un frig ingrozitor si cu 3 randuri de haine pe tine.
Spre seara eram terminati. Echipa mea, de data asta cea portocalie, era la gatit cina. Am facut ceva cu morcovi.
Apoi seara de teatru. Fiecare echipa a jucat piesa de teatru. S-a aplaudat, s-a ras, s-a intrebt ce e aia? Juliete care mai de care mai barboase :)) A noastra avea cioc. Au castigat cei mai buni la final. Pe bune.
Apoi party. Iar. Iar bere, iar fisk, iar dans, oboseala, iar jamm sessions, iar cautat rus, iar, iar, iar. Si totul era frumos. IN dimineata aia am reusit sa stau treaza pana la 6 jumate. Eram dusa. Vorbeam pe la 6 cu ploneza /Malgorjzata despre filmul ei preferat. Si-mi zicea ca e vorba de niste talhari, actiunea se petrece in Romania si e o piesa care ii place ei foarte mult. Bine, ea imi povestea de fapt ca ii place colooana sonora a filmului, ca e nustiu ce compozitor divin, si imi zice numele piesei "Elena's dance". Si eu tot intreba, cum? Si ea zicea. Eu cum? Eu tot intelegeam Elena Zdens si aveam impresia ca e vorba de o tipa ce a compus piesa de care imi zicea ea. ASa ca am zis ca rusu s-a dus la culcare, e timpul sa dorm si eu o ora jumate. Urma ultima zi.

The party

Vineri spre sambata, 13-14 februarie

La 10 era rost de party. Parca asa era. Nu mai stiu daca dupa cina m-am dus sa dorm un pic. Habar n=am. Cert e ca urma o noapte de petreceri. Tema era sa fim in rosu. Ca doar Era Valentine's day. Oricum, petrecerea asta era aia de dinainte de aia mare, aka aia de sambata seara, de farewell. Iar eram usor suparata si trista, ca nu stiam cum sa ma bag in seama. Dar iar ei au avut organizate diferite joculete. Asa ca am ajuns sa intru in vorba cu oricine. Hey, I'm Elena, I'm from Romania, You? Si apoi incepea discutia. NU mai stiu detalii. Am cunoscut pe multi atunci. In seara aia am aflat cum e Fisk-ul. Vorbeam cu Marina, o tipa de la mine de la curs care era de ceva timp in Dk. Si=mi propune sa beau chestia asta cu ea. Imi zice ca nu o sa imi placa. Zic hai, ca nu are ce sa fie rau. Un shot - 10dkk. Dau pe got. Oribil. Licoare neagra, cu gust de pasta de dinti cu mentol cu alcool. Apoi simt cum se duce alcoolul pe gat, apoi imi ajunge in corp, in degete, aluneca, se duce, se incalzeste totul. E bine. Sunt bine. Mai vreau. De atunci e my favorite drink.
AStia au organizat o chestie cu biletele. Trageai un biletel cu nume de fata unu cu nume de baiat si apoi trebuie sa il gasesti pe respectivul, sa ii arati biletul si sa il pupi. Apoi cel pupat trebuia sa iti dea jumate din biletelele lui/ei. Castiga cel care avea mai multe biletele la final. Eu l-am avut pe Bruno, un italian ca la carte, pe care l-am cautat toata seara pana cand am renuntat, si pe Camilla, o danez, care mi l-a dat pe Salvador. ASta era un spaniol, din Valencia, mic si indesat, care era paralel cu engleza. Toata seara am avut impresia ca ma urmarea si se uita ciudat la mine. Brr,, si nu intelegeam o iota din ce zicea. Decat ca varul lui e combinat cu o romanca. M-am ascuns toata seara de baiatul asta, care de fapt e foarte de treaba. Eram eu panicata atunci.



Altele? Pai am dansat, pe scaune, pe mese, am cunoscut pe Martino, italianul pe care ulterior mi se va pune rau pata. Din Venezia, baiatul, cu un par lung si cret si numai bu8n de bagat mainile in el. Pe Vitaly, care canta la chitara. Cam dupa 2-3 noaptea se facusera doau tabere, una era zona disco-party, cu muzica proasta like always in Dk, si alta zona de chill, cu semineul, unde lumea dormea, discuta, canta la chitara si altele. Spre dimineata am ramas cativa. Eu, care deja eram numai ochi dupa Vitaly, si cativa spanioli. S-a tot cantat, la chitari, la voce. LA final era 7 si ramasesem eu cu el, apoi doar eu. Cand sa ma duc in camera era inchisa. Asa ca o ora m-am odihnit in fata semineului pe saltea. LA ora 8 era trezirea.

Bonus!

Vineri, 13

Vineri, 13 februarie

Plecarea spre Klinteborg.

Pe la 4-5, nu mai stiu exact, din fata de la A-vej. Acolo a fost meeting point-ul. Am ajuns. Era lume deja. Erau autocarele. Aveam emotii, erma nervoasa, nu stiam ce sa fac. Atat de multa lume. NU stiam mai pe nimeni. Vad niste fetze cunoscute, Pe cei pe care ii cunoscusem in prima zi. Ma uitam dupa colegii mei de la curs, dar oricum eram o mana de oameni. Ma duc la grupul cu Martin si Marta. Mai erau cativa pe care ii stiam. Ei pareau deja prieteni, erau toti veseli, zambeau si radeau. Am incercat si eu sa ma bag in seama. Eram si mai emotionata. Oare cum o sa iasa? Plec un week end cu atatia oameni, cum o sa comunic? O sa stau mica intr-un colt si o sa ajung sa urasc toata faza asta? Eram ingrozita chiar. Desi incercam sa zambesc, sa vorbesc cu ei, sa ma conving ca totul o sa fie bine.
Apoi am intrat in A-Vej. Si-am stat. Si asteptam. Apoi vine randul sa ne luam insginele. Aglomeratie, o gasesc pe a mea, sunt trecuta pe lista, ia-ti bagajele si du-te afara, la autocar. Urc. Aproape toate locurile luate. Undeva in spate, vad o tipa zambitoare, cu par lung brunet. Can I sit here? Era Benedetta. Italianca mea. Era la master, pe Landscape architecture. Am vorbit de una alta, de tara fiecareia, de conditiile din universitati, de banii pe care ii primim, sau nu, de ce ne place, de cum ne place Danemarca. Ne-am placut reciproc.
Dupa vreo ora jumate ajungem la destinatie. In timp, in autocar am cantat, am ras, am facut joculete de cunoastere, ne-am schimbat locurile. "the shark song". Nu mai am versurile, dar e criminal. Un cantec danez, adapatat in engleza, cred ca e de fapt cantec pentru copii de 5 ani. Dar e bun ca icebreaker. Inainte sa cobor din autocar am dat de Bogdan. Statea undeva in spatele meu. Cand ii avd insigna cu numele, ma uit la el, ii fac semn spre insigna mea, ne ziceam buna si ne pupam. Vorbeam romana pentru prima data in 2 saptamani pe taram danez. Nu mai eram singura.
Primul lucru pe care l-am facut odata ajunsi acolo a fost sa ne lasam toata bagajele undeva in mijlocul curtii cabanei, sa bem cafea, sa ascultam ce aveau de zis cei din organizare, apoi sa mergem inauntru sa ne cunoastem. Si-au inceput joculetele, care mai de care mai tampite. Toti ne uitam ciudat unii la altii, dar eram "obligati" sa le facem, sa ne prostim. Faceti grupuri de 6, stati fata in fata si luati-va de maini si priviti0va in ochi, apoi schimbati. Inchideti ochii si pipaiti palmele celui din fata voastra, fara sa spuneti un cuvant, apoi schimbati. PErsonal stuff, atingeai si ajungeai la o intimitate cu persoane pe care nu le vazusei in viata ta inainte. Dar toti faceau acelasi lucru si nu mai era asa ciudat. Plus "The shark song".
Care e ceva cam asa, dar slightly different. Dupa one leg, one arm, one tot, "then came the bloood, the blood, the blood". Si toata lumea alearga spre centru si se imbratiseaza. Funny si tampit.

Dupa toate jocurile, a urmat repartizarea pe camere si cina. Apoi the big party. De vineri seara. In postul urmator.

Weekend trip

Vineri - Duminica, 13-15 februarie

Week-end trip, Klintenborg

Excursie de cunoastere, cu vreo 150 de proaspeti studenti Erasmus, cu multa nebunie, paranghelie, jocuri, concursuri, baute, party pana dimineata, gatit, organizare, distractie si multa comunicare. Theme of the trip: "Love", ca doar era Valentine's Day.

Am fost organizati pe culori, si fiecare grup avea anumite task-uri pe zi, in rotatie, ce tineau de organizare si de bunul mers al treburilor (facut curat, facut mancare, spalat vase, etc) si pe orase din Danemarca, in grupuri mai mici de 6-7 persoane, si grupul asta se intrecea cu celelalte in cele doua zile. Pentru cupa cea mare. Jocurile au fost criminal de tampite si istovitoare, dar amuzante si ne=-au tinut in priza. eu am fost culoarea portocalie si am reprezentat orasul Skagen, care e cel mai nordin oras al Danemarcei, fac o paine buna si relativ ieftina, numai d-asta am mancat cat am stat pe acolo, si este frumos de nu se mai poate. E locul unde se intalneste Marea Nordului cu Marea Baltica. Si e o fasie de pamant unde stai si vezi aproape 360 grade numai mare. Este loc must see in Danemarca.

Vor urma posta pe zile cu tot ce s-a intamplat.

Walks, walks, walks

Luni,marti, 9-10 februarie

In lunea din a doua mea saptamana plecata am iesit dupa scoala la mai mult plimbat. Acum nu mai stiu exact daca in ziua asta am fost cu colegii la secretariatul din centru, de la universitatea mare, ca sa ne luam carnetele. E posibil, totusi sa fi fost in prima saptamana, candva pe miercuri-joi. Atunci am aflat ca cei de acolo au dat si tricouri gratis cu I bike CPH. Nu mai aveau acum.
Ziua, pe la ora 14, dupa ora, m-am plimbat, prin alte parti din centru pe care nu le vazusem. Am facut putine poze, in mare doar am observat. Ce a fost iesit din comun a fost ca am mers pentru prima data cu metroul lor. Am o poza doar, care e miscata. Ideea e ca am fost surprinsa. Totul e gri metalic, nou, metroul lor e de 3-4 ani maxim in unele parti, si inca e micut, doar doua linii. Totul modern, fara opritoare-taxatoare. Doar common sense, stii ca trebuie sa compostezi inainte sa te urci. Metroul venea la maxim 2 minute, si asta era mult, statii dese, vagoane putine, usi de protectie in statie, no driver, si senzatii fantastice daca stateai in fata - ca la roller coaster.

Marti, am fost libera, dar nu stiu ce am facut pana dupa pranz. Cert e ca tot pe la 2 am iesit sa ma plimb iar, de data asta prin Hvidovre. Am fost pana la primarie. Asta ptr ca primisem deja permisul de rezidenta si trebuia sa ma inregitrez si la primaria locala si sa mi se aloce un doctor. Ca de obicei la astia, acolo era ordine, numere de ordine, liniste, pace, fete zambitoare. In 5 minute de asteptat si 2 de vorbit cu tipa am terminat si ma indreptam spre casa.

Sunday city walk

Duminica, 8 februarie

Plimbare prin imprejurimi - Vesterbro - pics

My spider pet - Ionica

Party-ul pierdut

Sambata, 7 februarie

PArty in Kong Georgs, cu toti studnetii international din semestrul doi. L-am ratat ca n=am gasit caminul. Am uitat sa scriu si numarl, m=am plimbat pe strada si nu l-am gasit. Mai tarziu aveam sa aflu ca daca mai mergeam 2 minute fata de locul unde m=am decis sa ma intorc, il gaseam. M-am intors acasa pe la 10 seara, am baut sticla de baccardi/sau de bere, nu mai stiu ce luasem, si m-am culcat, usor suparta si trista. Dk nu parea asa frumoasa zilele alea.

A-vej

Vineri, 6 februarie

Meeting cu toti studentii internationali...iar explicatii, discursrui, etc., acomodare la LIFE. Things to do to survive.
Plimbare apoi prin campus, cu mentorii, apoi A-vej. Friday bar.
Acolo l-am cunoscut pe Fabio, un brazilian. am stat si-m discutat toata seara. ?Mi-a zis ca mai are inca un amic, /felipe, si sunt doa ei doi singurii brazilieni de la LIFE. Eu eram cea mai incantata ca l-am cunoscut, moartea mea, portugheza, Brazilia. Stia de Ozone, mi-a fredonat, apoi imi zice, asculta..si era piesa, Ozone in Danemarca :)) Sa mor de ras pe acolo. Mi-a zis ca exista si o varainta in portugheza, ceva ce in traducere inseaman party in the apartment..o sa caut later.



A=vej asta a fost ceva de genul stai, bei, si incepi sa vorbesti cu ala de langa tine/ Nici nu mai stiu pe cati i-am cunoscut in seara aia. O faza foarte atre a fost ca tot vorbeam cu o tipa. Si la un moment dat zic sa daca tot discuatam de juma de ora sa o intreb cum o cheama. Se uita ciudat la mine si zice, pai ne-am cunoscut. Si ne cunoscusem, da. Din sala chiar. Statea in spatele meu, apoi am intrat in vorba pe durm prin campus. Malgorzata aka Margaret in poloneza. Prescurtat Gosia. Dar cand vorbeam cu ea prin campus nu m=am uitat foarte atent la figura ei, ci doar la cum era imbracata. In bar avea un pulover si cunoscand atatia oameni am uitat de ea. :)) Asa m-am asigurat ca nu o sa o mai uit niciodata.
Apoi am plecat, pe la 9-10..nici nu mai stiu. Sa prind autrobuzul.

L.E.
D fapt, parca stiu ce am fauct dupa a-vej, m-am alaturat catrova colegi si am mers sa mancam ceva, ne-am plimbat in jurul campusului si am ajuns pe o strada, mai mare unde erau fel de fel de magazinele si pizeerii. Eram cu Frank, canadianul, niste nemti, marta parca, un Belgian, in mare un grup ce a ramas together si acum, numai eu eram outsiderul. Dar a fost fun. Apoi am mers home. Dar cum am mers? Noi eram pe o strada, si eu steam ca tre sa ajung la primaria din frediskberg, sis tiam un signur drum. Dupa consultarea de 36646 ori a harti, pornesc. Ajung la autobus si realizez ca eu pleasem de pe strada unde am ajuns apoi. Mersesem in jurul unor strazi, pe 3 laturi, dgeaba. Cand puteam sa merg 2 minute si dadeam de statia de autobus. Stupid.

Frederiksberg Have & the peacock

Joi, 5 februarie

Am fost la scoala, am stat pana pe la 2, apoi am mers iar prin oras, de data asta prin frederiksberg, unde am ajuns la cel mai jmecher parc pe care il vazusem pana tunci, Vin cu multe poze ..

A fost oarecum sad sa merg pe acolo, ca era atat de frumos, dare u eram singur,a si era zapada, si frig, Acolo am gasit un paun, singur si infrigurat, dar era acolo si era liber 

Miercuri, 4 februarie

Plimbare prin oras, prin centrul vechi
Stroget, shopping session

Organic

Marti, 3 februarie 2010

Ui..almost missed this day...ziua excursiei la fermele organice. una de porci, alta de vaci. frig, miros, socializare, cine seara la profa acasa. detalii maine de la work. poze cu porcusorii si vacutele, maine seara. now i;m too damn tired.

First day at school

Luni, 2 februarie 2010

Luni, prima zi de scoala. In orar scria ca am ore de la 8.30 in sala 3-05. Organic agriculture. Aveam totul pregatit, harta desenata de mana cu strazile pe care tre' sa o iau ca sa ajung la LIFE - Bulowsvej 18. Iau autobuzul 18. Fac fix 20 de minute. Atata zicea ca face, atat a facut. O iau pe o strada si merg, observ totul in jurul meu, ajung la facultate. Ma uit in jur. Nimeni. Intru si ma pierd pe culoare. Intru, ies, ma plimb, gasesc niste oameni, intreb. Nu stiu. Ies si ajung prin alta parte a campusului. Iar intru, iar intreb, deja se facea tazriu. Imi zic unii ca sa merg vizavi. Imi zic de ce Hall. Nu prea inteleg. Ma plimb. Merg vizavi de campus si de cladirea unde stiam eu ca e facultatea mea. E o cladire gri deschis, noua si cu peste 5+6 etaje. Merg pe strada, pe langa ea. Ajung l un panou. Era deja foarte tarziu. 8.45. Acolo erau trecute fel de fel de numere, numai 3-05 nu. Aproape ca imi vine sa plang. Ma uit in gol. Sunt toata inghetat, imi e sete, imi e frig si ma gandesc ca ma intorc acasa. Ma uit ba la foaia mea cu orarul, ba la panou. Aud o voce in spatele meu - "Can I help you?". Ma intorc, fara speranta, o tipa, parea mai degraba laboranta, cineva fara importanta, dupa aspect, si ii arat foaia. "Oh, this is my course. I'm Vibeke. Come with me". Am mai povestit de femeia asta pe blogul meu. Acum am vorbit cu Horia, care a ajuns cu bine in Copenhaga. Zicea ca maine pleaca la ferme si apoi la cina de acasa de la Vibeke. Exact ca si noi. Despre asta voi povesti maine. Este extrem de incantat de tot. Altfel nici nu avea cum zic eu.
Revenim la povestioara. Nu mai stiu cum a fost la curs. Ne-am cunoscut, ne-a vorbit Vibeke, apoi la 12 ne-a dat liber. A doua zi aveam excursie si de citit despre soluri. Stiu ca in pauza de la 10 am mers la cantina si mi-am luat o cafea. Mare si scumpa si la care nu nu stiu cum am facut dar am ramas fara zahar in ea. In timp am aflat ca zaharul era acolo la discretia noastra. Atunci am baut cafea neagra. Prima mea cafea din Dk.
La pauza mare m-am dus in hol. Marble Hall. Despre asta imi ziceau toti cand ma indrumau. ASta e o sala-hol mare care e polivalenta. Nu mai tin minte de ce eram acolo, dar parca trebuia sa fie ceva meeting. Ideea e ca atunci am cunoscut cativa din Erasmusii de Spring semester. Era Martin, un neamt care parea vesnic adormit, Marta, o poloneza foarte draguta si zambitoare, FRancois - later devenit Frank, un canadian din partea franceza, dar care studia in partea americana si avea un fel ciudat de a vorbi engleza, cu accent frantuzesco-canadian, Adelaide, celalta studenta a lui Simon, mentorul meu, o frantuzoaica ce mie mi s-a parut in toate astea 5 luni ca e mereu beata. Cu ea am mers noi de acolo la Borgerservice, sa ne inregistram si sa devenim legali in Danemarca. Am luat0o pe jos si am discutat diverse. Nu mai tin minte ce. Mai erau oameni pe acolo, acum nu mi-i mai amintesc. Ce am facut apoi restul zilei, e un mister pentru mine. Cel mai probabil m-am intors acasa si am citit ce aveam de citit si am fost fata seriaosa si studioasa. A doua zi urma sa merg in field trip.

Dansborg Alle 10, Hvidovre

Duminica, 1 februarie 2009.

M-am trezit eu dimineata singura in o tara straina, intr-o camera de hotel. La 12 trebuia sa eliberez camera. Aveam micul dejun inclus in pret, asa ca m-am trezit pe la8 jumate - 9 ca saprofit de asta. In sala de mese erau multi nemti si cam batrani. Dupa ce in noaptea anterioara vazusem numai tineri pe culoarele hotelului. Oarecum logic, fusese sambata seara si era rost de petreceri, si cine mai se trezeste a doua zi dimineata ca sa manance? Eu, singura. Recunosc ca mi se pare oribil sa mananci singur. Ma apucau diferite stari si nu stiam cum sa fac sa mananc mai repede. Ma uitam pe geam, vedeam cladirile, vedeam fulgi marunti cum incep sa cada si ma gandeam cum de nu pot sa mestec mai repede. Ma presa linistea. Faptul ca nu aveam cu cine discuta. Pana la urma a venit un cuplu si s-au asezat langa mine (eram la o masa de 4 persoane), asa ca am plecat repede. Oricum terminasem. Mi-am strans catrafusele si-am plecat, cu multe kile de bagaje dupa mine. Noroc ca gara era la 2 pasi, literally.
Ajung la gara. Scari de urcat. Vreo 20 de trepte zic eu. Mult. Cand ai bagaj de vreo +20 de kile plus inca vreo 8-9 kile bagaju' de mana si tu ai 50 de kile, nu e combinatie. Dar sunt insistenta si perseverenta si nu ma dau batuta. Asa ca ma lupt eu cu kilele multe, le iau pe rand si ajung sus. Victorie!! Vad panourile si ma uit dupa A-Train si ce vad?? Trebuia sa cobor. Cam de doua ori mai multe scari decat urcasem. Si nu aveam decat optiunea scari rulante sau scari normale. Acu' ce sa fac? Trolerul meu era greu si mare, dar ar fi mers pus pe scarile rulante si coborat, dar ce faceam cu bagajul de mana? Nu puteam sa il pus si pe ala peste troler si hop pe scari ca deja erau multe prea multe kile si riscam sa ma dezeechilibrez si sa pic. Nu puteam nici pe rand sa le iau, ca eu veneam din Romania si daca lasi ceva in capul scarilor, pana ajungi sus iar, nu mai gasesti. aSa ca o iau pe scari, cateva 3-4 trepte cu fiecare bagaj pe rand. Cand ajusesem undeva pe la mijloc, vad ca vine un nene, imi ia trolerul, mi-l duce jos, imi zambeste si atat. Eu raman muta, ma uit la el, ii tot zic /thank you, thank you, el iar zambeste si pleaca. Ptiu, ca aici nu mai e Romania. Wake up!. Astia sunt altfel. PE peron, afisaje cu minutele ramase pana vine trenul, lume, agitatie, si eu facand poze. Se vedea ca sunt straina. Vine si trenul, ma urc, ma uit in jur, observ, ma mir, nu inteleg un cuvnat din ce spune tanti de tren, cand zice ca urmeaza statia cutare, ajung la statia de coborat. Era undeva sus. De data asta ma prind. Iau liftul. Dau si de autobuzul nr. 18. Ma urc. Aveam deja legitimatie de transport. Imi facusem in seara precedenta, cu /simon. Asta e singurul lucru bun pe care l-a facut el pentru mine...ca altfel eram pierduta duminica. O singura statie de mers pana la casa mea pentru urmatoarele 5 luni. Cobor. Michael Berings Vang. Si ma pierd. Totul era usor acoperit de zapada, un bulevard larg, case, si liniste, nimeni pe strada. Si eu nu mai stiam daca trebuie sa ma intorc sau sa merg inainte. Imi facusem eu o harta , dar nu o mai intelegeam. Gasesc pe cineva, fug cu bagajele si ma indruma. Traversez, si gasesc strada. Aia din poza din postul anterior. Linistita, alba, deprimanta. Gasesc si numarul 10. O casa cu demisol, parter inalt si mansarda, cu geamuri albe si portita mica tot alba, cu un garaj deschis, si o gradinita in fata cu gazon. Stiam ca este foarte posbil sa nu fie nimeni acasa. Jens, proprietarul, imi spusese ca imi lasase cheia undeva sub o masuta in the toy house. Habar n-aveam care era aia. Ma duc, cercetez gasesc intrarea in casa, prin spate. Si vine Jens. Era acasa. Un tip zambitor, usor roscatel-blondut, slabut. Imi zice "Hi", si-mi intinde mana. Care era un ciot. Nu avea palma. Dam noroc. Nu stiu ce fata am facut, daca am facut. El era foarte natural. Imi aduce cheia. Nu as fi gasit-o in vecii vecilor. Intru. Era si colega mea de apartament acasa. Sarah. O nemtoaica. Blonda, creata usr grasuta si uratica, cu o piele alba si rosie in obraji. Vorbim un pic, apoi zice ca tre' sa fuga. Imi iau camera in primire, o camera modesta, un pat simplu, un birou improvizat cu un blat si niste picioare de lemn, un dulap mai mult decat improvizat, cu laturile din plastic si scheletul din lemn prost, mocheta gri pe jos, 3 lampe, si cel mai jmecher obiect din camera, un fotoliu sezlong. Despachetez. Curand raman singura. Jens cu copiii si cu nevasta pleaca, nemtoaica pleaca, eu despachetez. Cand nu mai am ce despacheta, ce sa fac. Ies la plimbat si la eventuale cumparaturi. Cand venisem cu trenul am vazut in statie un Netto. Si scria mare Søndag Åbent aka deschis duminica. Asa ca am plecat la cumparaturi. A doua zi aveam scoala. Nu mai stiu ce am cumpart, o sa caut bonul sa vad. Da, am pastrat absolut toate bonurile din Dk.
Apoi chiar nu mai stiu ce am facut toata ziua si seara. Posibil ca seara sa fi venit -jens si sa vorbit de chirie, sa ii dau banii si sa imi rezolve cu netul. Si daca a fost sa, am vorbit cu lumea de acasa. si posibil ca m+am pregatit pentru ziua de luni, prima zi de scoala. Maine, vine povestea. Ca e de povestit.

First pics

Cateva poze din primele mele doua zile acolo.
Vikingul de pe aripa. Curtea interioara a hotelului - cu o vaca si cu bicicletele fara de care nu se poate altfel. O masina frumoasa foc (sunt moarta dupa Wolkswagen Beetle) cu o culoare dementiala, in fata hotelului. Privelistea de pe strada mea cand am ajuns duminica acolo. Privelistea de la geamul meu.

Zborul, prima impresie si hotelul

Sambata, 31 ianuarie 2009

Atunci a inceput. Aveam avion pe la 5 si ceva. 17.25 imi aduc eu aminte. Otopeni - Kastrup. Acolo, la 19.10. Cam asa a fost. Am plecat de aici destul de devreme, pe la 2, cu mama, fratele si cu niste unchi cu masina. Nu ii mai vazusem de mult pe ei, dar nu stiu prin ce combinatii a inceput mama sa comunice cu ei si asa am ajuns eu sa plec cu ei spre aeroport. Bine, unchii astia sunt partea misto a familiei mele. Dar nu despre ei e vorba aici. Some other time, maybe.
Ajungem noi pe Otopeni, pupaturi, mama super agitata, fratele cu gura pe ea ca ma agita si pe mine...eu haba nu aveam cum eram...bine, preluam din agitatia mamei, mai puneam si din a mea plusam cu usoara indiferenta si necunoastere...si uite asa am trecut eu pe la punctul de control si m-am aventurat pe culoarele de la OTP. Si-am ajuns pe la 3 jumate, parca era, la poarta de imbarcare. Zic iar, avionul meu pleca la 17.25. Alaturi, la cealalta poarta erau romanii pentru Milano. Bine, mai mult sau mai putin romanii, tiganii, baietii si fetele cu curele lucioase si ochelari de soare, si taranii, la propriu, cu sacosele legate cu batiste. Mda...a fost oribil sa astept atata...m-am plictisit de moarte. Si teama mea mare, cam cea mai mare, dupa biciclete, evident, legata de avioane si zbor nu m-au ajutat deloc. Eram mica si timpul trecea ingrozitor de greu. Dar eram acolo si nu prea aveam ce face si ce alege altceva. Daca pica, asta e.
Se face ora, se da drumul la imbarcare, pasesc, ma urc in autobuz, vad avioane si ma tot gandesc care e al meu si ajungem. Cel mai caraghios avion. Micut si cu viking pe coada. M-a amuzat si m-a cam facut sa uit de teama, pe moment. Ne urcam, aveam inima cam in gat. Inghesuiala ca in avionul ala eu n-am vazut. Aveam loc la geam, pe aripa, cu vedere la viking. Langa mine un danez. Abia am avut loc sa merg pe culoar, sa imi indes bagajoiu' de mana, sa imi intind picioarele la loc. M-am chinuit sa imi pun centura si nu mi-a iesit. M-a vazut danezu', mi-a aratat, i-am multumit. De retinut, ca atunci cand a venit mama la mine, nici ea nu s-a prins de schema. Runs in the familiy :)) In rest, zbor lin, frumos, vedere geniala, desi era noapte si soarele apusese de mult cand am decolat, acolo, deasupra norilor era altceva. Just lovely. Si uite asa, mai uitandu-ma pe geam, mai citind o revista in daneza, mai pandindu-l pe vecinul danez pentru a-l prinde treaza ca sa ma pot duce la baie, mai ascultand zgomotul motoarelor, mai foindu-ma au trecut 3 ore (atat cred ca au fost, cu tot cu fusul orar) si aud anuntul ca aterizam. In jos vedeam dar luminite. Copenhaga. Atunci am simtit o mare teama, ca a parut ca pica, dar doar atat. Am aterizat, ma tin eu dupa ceilalti si ajung la bagaje langa minunatul semn "Welcome to Wonderful Copenhagen". Si incep sa ma gandesc. Unde sunt. De ce sunt. Chiar sunt. Astept eu bagajul la banda nr. 5, fix langa semn, vine, merg sa schimb niste bani si fug ca ma astepta Simon. Fix in fata, cu un plic pe care scria mare cu roz "Elena". Totul e fost asa rapid, fara sa le gandesc mult, din instinct. Cam asa a inceput "Copenhaga" pentru mine. L-am examinat eu pe baiat, am inceput sa vorbim, eu in engleza, fara sa am alta optiune, pentru prima data, aveam emotii, dar observam pe masura ce turuiam ca e in regula, ca ma descurc. Am stat pe peron asteptand un tren. Mi-a oferit bomboane cu Licourice. Eu habar n-aveam ce-i aia. E lemn dulce. Acuma stiu. Si e naspa. La ei exista in de toate. Cred ca au si prezervative cu gust de lemn dulce. Daca n-au o sa le propun sa faca. Sunt mari fani :)) Am observat, asteptand ca nu e asa frig (asa mi s-a parut atunci, acolo). Ma asteptam la un vant d-ala gen crivat si ger. Dar poate eram doar eu infierbantata dupa atata drum si schimbare. PE drum, in tren, imi da niste harti, imi arata pe unde e facultate, mai vorbim de tara mea, de tara lui, de una de alta. Ajungem la hotel. Eu aveam cazare in Copenhaga de la 1 februarie, ora 12. Dar aveam avion ori pe 31 ianuarie, ori pe 2 februarie. ASa ca am ales varianta 31 cu hotel o noapte. Hotelul a fost "Saga", undeva foarte aproape de gara centrala. Am ajuns, frumos, mergem in camera si am mai stat cu baiatu\ de vorba. Partea tare a fost ca scoate o bere de ghiozdan. Am zis ca nu se poate. Asta si pentru ca eu cand m-am hotarat sa plec si era sigur ca plec am zis ca primul lucru pe care vreau sa il fac e sa beau Tuborg de la mama ei. Si Simon asta a facut. Asa, si-am stat noi la discutii si la o bere in camera mea de hotel. Apoi baiatu' a plecat la party=uri de sambata noapte, dupa ce m-a invitat si pe mine si dupa ce a zis ca el nu poate sa vina a doua zi dimineata sa ma ajute sa ajung la casa mea, ca o sa fie mahmur. Am zis ca astia sunt cam nebuni, danezii adica. Urmatoarele 4 luni jumate imiv or confirma gandul asta. Ah, da, sa zic de Simon. El ma astepta la aeroport pentru ca era mentorul meu, my First Contact. Asta e un program al facultatii mele de acolo prin care fiecarui student strain i se atribui un student danez care sa aiba grija, mai mult sau mai putin, de el pe durata studiilor. Eu nu am avut mare noroc cu asta. Ca din ziua aia l-am mai vazut pe Simon de 3 ori cred. asta e, cred ca tre' sa multumesc ca a venit macar si m-a luat de la aeroport.
Dupa ce m-a lasat baiatul singura am pornit in cercetare. Dupa ceva de mancare. Si am luat0o si eu pe strada care te lasa fix in fata garii si am mers. M-a cam inspaimantat plimbarea asta. Nimerisem in redlight district al Copenhagei Sau mai bin zis, pe Istedgade erau toate curvele. Peisajul era cam asa, sex shop, sex shop, butic cu shaorma, falafel si alte d-astea, sex shop, bar/cafenea/club, sexhop, curve pa colt de strada, sexshop, shaorma, gasti de pusti la colt de club, sex shop. Si eu mergand infometata printre ei, infrigurata si inghetata, ca nu imi luasem caciula sau manusile, ca am zis ca nu e asa frig. Intr-un final zic ca mi-a ajuns, ma intorc si ma opresc la un colt de strada, intru intr-un shaorma place, iau ceva hamburger, ala de vindea intra in vorba cu mine, eu vorbesc cat se poate de putin, mananc repede si fuga la hotel. Acolo imi iau laptopul, ma duc in holul hotelului, ca cica aveau free wireless si stau pana pe la 11-12 incercand sa scriu un mail acasa cu primele impresii. Il observ iar pe receptionist. Era un negru si semana cu Morgan Freeman. Mult. Tipul foarte amabil. Ma vede ca nu reusesc sa prind wireless-ul si-mi zice ca e cam proasta reteaua, sa incerc in cutare loc, ca e mai mult semnal. Reusesc sa trimit mailul si ma duc sa dorm, nu prea pot, ma trezesc a doua zi pe la 9.
Continuarea maine.