Carlsberg plus Vega

Vineri, 27 februarie

Tur al berariei Carlsberg. De la 2. De dimineata am fost la engleza, ajung la 12 acasa, si fug spre berarie. Pentru ca este in Valby, adica la 15 minute de unde stateam eu si pentru ca era pranz, ma hotarasc ca e timpul sa ies cu bicicleta in oras. Pe la 1 si ceva plec. Mi+a luat juma de ora sa ajung acolo. Cu oprire pe pod, poze si fara suflare odata ajunsa. Dar mersesem cu bicicleta. Nu mai zic cati au urlat in spatele meu, cati m+au intrecut, cat de stramb mergeam.
Turul...a fost extraordinar. -auzisem ca e foarte tare acolo, dar nu ma asteptam. Fascinata. Am mers cu Benedetta. Trebuia sa mai merg cu altcineva, o elvetianca, dar nu am mai ajuns. Asa ca am fost eu cu italianca. Am ras, am baut, am vorbit de polenta.

La intoarcere...era 4 si ceva 5. Ora la care se intorc danezii acasa. Adica trafic. Si eu intre ei, care abia pedalam, bausem o bere cu 7,5% alcool si imi era frica de aia care venea pe biciclete dn spate. Am ajuns intreaga acasa...dupa 20-25 minute.

Seara...cred ca am fost in A+Vej. Tot cu bicicleta. Asta nu mai tin minte daca asa a fost, dar cred. Pentru ca imi aduc aminte de o seara in -avej apoi plecare pe biciclete in Vega, clubul cel mai mare al danezilor. Deja eram as in ale pedalatului. Pe la 11 jumate s+a format grup ca unde se merge. Fiecare venea cu idei, Vega, nu stiu ce party, alt club. Se hotaraste Vega si se pleaca in goana. Pana la 12 era intrare libera. Ajungem, era si Bogdan cu noi, cu frantizoaica lui, cu Jaime, un spaniol prieten al lui, care facea misto de mine ca nu imi maia duceam aminte numele lui. Ajungem si pe cine vad? Ah, Vitaly. Eram deja in al 9lea cer. ma uitam la el, salivam. Reusim sa intram, gratis. Clubul pe 2 etaje, muzica de club, amestecata, proasta. Dansam, spanioli, lume pe care nu o stiam...dar zic sa ma distrez. L
La un moment dat ma tot plimbam pe scari si vad ca imi zice unu ØhelloØ. Ma uit la el, foarte friendly..il iau la 13 pazeste, ca ne cunoastem? El ca da. Eu ma uit suspicioasa la el, mai zic ceva urat si imi zice numele. Anatoly. Il stiam, il cunoscusem in prima saptamana, imi cer scuze in toate felurile. Il stiam, ii stiam numele, numai ca nu ma uitasem bine la el acum...si nu imi dadusem seama. Ah...El era atat de prietenos. Ei, rusii avusesera o petrecere in seara aia. Un fel de martisor al lor. Au sarbatorit cu clatite si vodka. ASa e la ei. Inainte de venirea primaverii. Le+am zis si eu de martisoarele noastre. Apoi era deja tarziu si am plecat.