Kildemoes

Marti, 24 februarie

Marti - zi libera. Probabil dimineata am stat, am gatit, am citit ceva pentru a doua zi si am lucrat la eseuri.

Insa pe dupa-masa am hotarat ca e timpul. Si-am plecat spre bicicleta. Mi-am luat bicicleta de Dragobete...acum am realizat asta. Stiam de la o colega ca pe o strada prin apropiere de faculatea noastra e un magazin ieftin. {Intre timp aflasem eu ca prin zona aia erau multe magazine de cd-uri. Am pornit la drum cu 18-le spre Frederiksberg. Cobor la primarie si o iau pe jos pe Gammel Kongevej - vechea strada a regelui. Ma opresc la un magazin de cd-uri. Mare, raiul cd-urilor, vizavi altu, mai merg putin altu. Toate pe genuri, noi, vechi, ah...eram in rai. Si scumpe, asa ca am revenit cu picioarele pe pamant. } - asta cred ca e din alt film...m-am uitat pe poze acum si am realizat ca altul a fost drumul.

Astfel...am plecat pe la vreo 2 cu trenul. M-am dus in centru, la Norreport, care e un nod de transport, acolo trec si metrou si trenuri si autobuze. Si e centrul orasului..un fel de Unirea la noi. Si d acolo am luat-o p jos...aveam 3 adrese de magazine. La primele doua nu am gasit nimic...nu mai aveau biciclete second hand. Am ajuns sa ma plimb in jurul lacurilor. Trebuia sa ajung la Falkon Cycler. Ma opreau lebedele de le lacuri. Poze si frig.

Cauta bicicletele. Falkon Cycler. Era sa il ratez. Nu aveam nici un numar de strada, doar un nume si o zona aproximativa. Era mic, cu 5-6 biciclete expuse in strada si 3-4 metri de expunere spre starda, fereastra adica. Inauntru - biciclete una peste alta, dar aranjate, pe preturi, pe marimi, pe genuri. Ma intampina un tip, tinerel, slabut, burnetel, arab. Imi zmabeste si ma intreaba cum ma ajuta. Ii zic eu toata combinatia, se apuca sa imi arate biciclete. Nu imi placea nici una, cand o vad pe EA. Mov-roz, cos metalic. EA e. Mi-o arata, ma uit la ea, imi place. Il intreb ce sa imi iau, cu viteze, fara viteze, ii zic ca vreau ceva ieftin. Eram zapacita. Dar imi placea ea. Magenta cu fluturasi galbeni, micuta (atunci mi s-a parut mare). O cumpar - 900 koroane. Plus 75 lacatul, plus 25 luminile.

"Ai grija sa nu cazi si sa nu mergi pe strazi aglomerate pana nu inveti bine". Si-am plecat spre S train. Era aproape statia, dar mi-a parut o eternitate. Mergeam si ma loveam de pedale. Nu stiam cum ma simt, sunt mandra ca o am, sunt trista ca nu stiu sa merg, toti treceau pe langa mine rapizi, inalti, impunatori pe bicicletele lor. Si ce? O sa fiu si eu ca voi curand. Acum o am si e frumoasa si o sa fiu mandra cand ma urc pe sa. Care sa mi-o lasase baiatul cat mai jos posibil. Si abia imi ajungea fundul. Stateam cu varfurile pe asfalt. La statie, m-am chinuit sa o cobor pe scari. Nu stiam pe vremea aia ca exista ascensoare.

Am ajuns acasa plina de vanatai si fericita. I-am facut poze si-am iesit pe stradute sa invat. Am nimerit in schimb in singura masina parcata. Era rosie. D-abia venisera acasa. Buf. Umarul era busit. Masina era in regula, bicileta la fel. Era deja seara, nu invatasem sa merg si eram ranita. It's time to go home. E si maine o zi.