Plecarea spre Klinteborg.
Pe la 4-5, nu mai stiu exact, din fata de la A-vej. Acolo a fost meeting point-ul. Am ajuns. Era lume deja. Erau autocarele. Aveam emotii, erma nervoasa, nu stiam ce sa fac. Atat de multa lume. NU stiam mai pe nimeni. Vad niste fetze cunoscute, Pe cei pe care ii cunoscusem in prima zi. Ma uitam dupa colegii mei de la curs, dar oricum eram o mana de oameni. Ma duc la grupul cu Martin si Marta. Mai erau cativa pe care ii stiam. Ei pareau deja prieteni, erau toti veseli, zambeau si radeau. Am incercat si eu sa ma bag in seama. Eram si mai emotionata. Oare cum o sa iasa? Plec un week end cu atatia oameni, cum o sa comunic? O sa stau mica intr-un colt si o sa ajung sa urasc toata faza asta? Eram ingrozita chiar. Desi incercam sa zambesc, sa vorbesc cu ei, sa ma conving ca totul o sa fie bine.
Apoi am intrat in A-Vej. Si-am stat. Si asteptam. Apoi vine randul sa ne luam insginele. Aglomeratie, o gasesc pe a mea, sunt trecuta pe lista, ia-ti bagajele si du-te afara, la autocar. Urc. Aproape toate locurile luate. Undeva in spate, vad o tipa zambitoare, cu par lung brunet. Can I sit here? Era Benedetta. Italianca mea. Era la master, pe Landscape architecture. Am vorbit de una alta, de tara fiecareia, de conditiile din universitati, de banii pe care ii primim, sau nu, de ce ne place, de cum ne place Danemarca. Ne-am placut reciproc.
Dupa vreo ora jumate ajungem la destinatie. In timp, in autocar am cantat, am ras, am facut joculete de cunoastere, ne-am schimbat locurile. "the shark song". Nu mai am versurile, dar e criminal. Un cantec danez, adapatat in engleza, cred ca e de fapt cantec pentru copii de 5 ani. Dar e bun ca icebreaker. Inainte sa cobor din autocar am dat de Bogdan. Statea undeva in spatele meu. Cand ii avd insigna cu numele, ma uit la el, ii fac semn spre insigna mea, ne ziceam buna si ne pupam. Vorbeam romana pentru prima data in 2 saptamani pe taram danez. Nu mai eram singura.
Primul lucru pe care l-am facut odata ajunsi acolo a fost sa ne lasam toata bagajele undeva in mijlocul curtii cabanei, sa bem cafea, sa ascultam ce aveau de zis cei din organizare, apoi sa mergem inauntru sa ne cunoastem. Si-au inceput joculetele, care mai de care mai tampite. Toti ne uitam ciudat unii la altii, dar eram "obligati" sa le facem, sa ne prostim. Faceti grupuri de 6, stati fata in fata si luati-va de maini si priviti0va in ochi, apoi schimbati. Inchideti ochii si pipaiti palmele celui din fata voastra, fara sa spuneti un cuvant, apoi schimbati. PErsonal stuff, atingeai si ajungeai la o intimitate cu persoane pe care nu le vazusei in viata ta inainte. Dar toti faceau acelasi lucru si nu mai era asa ciudat. Plus "The shark song".
Care e ceva cam asa, dar slightly different. Dupa one leg, one arm, one tot, "then came the bloood, the blood, the blood". Si toata lumea alearga spre centru si se imbratiseaza. Funny si tampit.
Dupa toate jocurile, a urmat repartizarea pe camere si cina. Apoi the big party. De vineri seara. In postul urmator.
