Se afișează postările cu eticheta all you need is a bike. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta all you need is a bike. Afișați toate postările

duminică, 30 mai 2010

A day at the beach

O sa sar peste luna mai (deocamdata). Am uitat de tot de blogul asta. nici n-am avut timp de el, ce-i drept.

Azi, 30 mai. E ziua cand am mers la plaja. Cu rusoaicele. Am facut eveniment pe facebook, am invitat pe toti si am asteptat. nu s=au aratat interesate decat rusoaicele, cele doua natalii. bine, ce=i drept, stateau si pe langa mine, in sud si era mult mai usor pentru ele sa vina cu bicicletele pana unde stabilisem eu sa mergem, la Ishoj beach, la vreo 12 km in sud de Copenhaga. Si-am pornit pe la 10. Destinatia: Arken Museum, muzeul de arta moderna din Copenhaga, apoi plaja!!

Va las cu poze.


 Muzeul a fost dragut,dar nu la fel de tare ca Lousiana, care este in partea de nord a Copenhagei, tot un muzeu de arta moderna de fapt un spatiu expozitional. Despre el cand voi scrie de luna mai. La Arken am vazut impresionisti. Am vazut Monet, Renoir, Sisley si altii, dar am ramas indragostita de Pissaro si peisajele sale. Iar varianta Boulevard Montmartre m-a fascinat. Te uitai la tablourile alea si chiar simteai ca sunt vii in fata ta. Impresionant. Mi-as fi dorit sa fiu singura la muzeul asta si sa stau sa ma pried uitandu0ma la tablouri si la filmele cu artistii ce rulau. Dar fetele erau usor grabite. Si mi-au transmis si mie starea. Poate si de la pedalatul intensiv pentru a ajunge acolo.
Dupa vreo 2 ore de plimbat prin muzeu si admirat tablouri dar si arta moderna cu tabouri uriase facute din muste moarte, am trecut la plaja. Nisip albicios, plaja goala, vant puternic, soare destul de cald, nori putini si albi pufosi, cativa danezi dormind pe nisip, apa rece ca gheata, clara si de-o culoare minunata, liniste. 2 rusoaice si o romanca intinse pe nisipul danez, facand mini stiptease, mancand biscuitit cu ciocolata si bucurandu-se de clipa aceea. Hygge, cum ar zice danezii.
La intoarcere ne-am pierdut putin. Apoi m-am orientat in spatiu si am reusit sa gasim drumul bun spre casa si fara harta. Am ajuns spre 4-5 si m-am apucat de lucru la licenta. O zi de sambata minunata. Urmau ultimele 2 saptamani in wonderful K. si multa munca pentru terminanea lucrarii de licenta.

sâmbătă, 1 mai 2010

1 mai

Vineri, 1 mai

Zi libera in lume - ziua muncii sarbatorita, paradoxal prin zi libera.
Aflasem ca danezii in Cph se strang in Faelledparken. Am zis cu totii ca acolo mergem. Mi s-a zis sa nu ratez. Habar n-aveam ce ma astepta.
Am vorbit cu Dilek sa ne intalnim, apoi nu mai stiu cum ajungem sa o luam si pe Andrea (ea avea ore, desi teoretic era liber), si ne indreptam spre parc. Eu cu Andrea pe biciclete, Dilek cu autobuzul. ERam deja in intarziere - toti erasmusii stabilisera un loc de intalnire si o ora 12.45, parca. Nu avea sa ajung al timp..am sperat ca ii voi mai gasi acolo...nu erau. Cum ajungeam la parc tot mai multa lume. Zi frumoasa si soare. Asa a fost toata luna aprilie. Cred ca a plouat 2 zile luate cumulat luna aia. Chiar am citit apoi ca luna aprilie a fost neobisnuit de senina si fara ploi ptr Danemarca.
In fine, mai bine ptr mine. Revenind, lume peste lume, danezi dezbracati cu beri in maini, multe beri, luate la bax de 20, cutii, pungi de netto dogn si fakta, Dilek pe nicaieri. Traficul era cam blocat din cauza aglomeratiei. Nici bicicletele nu prea aveai pe unde sa le parchezi. /danezi cu steaguri rosii, defiland. Vazusem si pe drum spre facultate, prin Valby si nu intelegeam. Oamenii sunt socialisti, 1 mai e sarbatoare cu defilari la ei, e altceva.
Dilek era pierduta,  ne ducem in parc. Si m-a lovit. Oameni peste oameni, pe iarba, pe paturi, peste tot, cu biciclete, cu beri in mana, nebunie. Distractii, mancare, muzica, steaguri rosii, coada la tufis la pisat, coada la toaletele eco la pisat, colegii mei pe nicaieri - Martinooo, unde esti. Telecomunicatiile cazute. Dau mesaje, nimic.Sun nimic.
Ne asezam undeva incercand sa ii gasim. Bem o bere. Aveam trei la mine - tuborg royal, cam singura apropiata (la nume) de tuborg royal export - my love. nu era la fel de buna. si mai era si la 0,33. apoi ne mai plimbam. jointuri si miros de iarba peste tot. tanarul danez intins pe iarba, cu ditamai jointu in gura langa pustiu de 5 ani si mosu de 80. Culegatorii de beer cans si de sticle - se ia o coroana pe fiecare. curata afacere.
Intre timp si multe telefoane incercate de dat , inclusiv icnercat sa ies din parc, dau de Dilek pana la urma si mergem iar. Dam pana la urma si de Lara, prietena Andreei apoi ne intalnim cu Marina, o colerga de la cursul de Agricultura, si ne aciuam cu ea si prietenii ei. AStia erau morti de beti. Ne-am distrat.
Am mai incercat sa il gasesc pe bogdan, ca l-am prins eventually la telefon dar fara niciun spor. am renuntat la cautari si ma bucuram de soare si de moment. eu cu cativa prieteni si muuuulti danezi beti sub soarele caldut al copenhagei. Spre 5-6 ne-am dus psre casa. Usor dezamagita, in cautare de un aprty. si caut si caut si parea ca nimeni nu organizeaza un aprty pe nicaieri unde sa mearga toti erasmusii. si eram gata sa renunt. la 10 fara 10 primesc mesaj de la Andrea. LAra fusese invitata la un party cu danezi si cica era ok sa vin si eu. trebuia sa fiu la 10.30 la ele - adica drum de 30'. in 15 minute eram gata, frumos aranjata, parfumata, fardata si ieseam in goana pe usa. la 10.35 eram la ele. apoi in cnentru, ne intalnim cu Maria, daneza si mergem undeva departe, in nord la aia.
Acolo, private party cu vreo 8 danezi. stateau in micutul apartament in jurul mesei, ascultau muzica proasta, aqua, si vorbeau despre nu stiu ce. noi, 3 straine. mai timizi cu totii la icneput am inceput sa bem, ba bere, ce aveau ei, ba apoi alcool mai tare ca au mers elvetiencele sa cumpere. rom parca. da=i cu rom cu cola, da=i cu putina bere, incearca un pic de joint later, discuta de pozitia locului unde stai tu in cph, si mi se facu rau. da' rau rau. si asa i-am facut de comanda baia omului. care om incepuse sa se intretina tare bine cu maria, tipa ce ne adusese.
m-am trezit apoi dimineata la ora 8. cu durere de cap, singura intr-o casa straina, cu un danez al carui nume nu il stiam, cu o lumina minunatta ce intra in casa. mi-am adus aminte incet, incet. imi era atat de rau si gasisem camera aia goala si patul. si m-am intins. apoi iar mi s-a facut rau si fugi la baie. cand ma intorc, danezul in pat. ma intind langa el. ma simte, isi pune mana in jurul meu, ma pupa pe cap si imi zici, come over here. sweet. 8 dimineata. ma ridic. ma uit in jur. ma uit la danez. ma duc sa vad ce e in casa. aialati alaturi, gazda si maria, se futusera de auzisera toti vecinii lor. fetele mele, elevetiencele plecasera (de mult probabil). ma duc la baie, ma mai uit in jur - totul era in ordine, ma incalt si ies usurel, pe furis. habar n-aveam unde eram, nu gaseam numele strazii pe harta. merg intr-o directie si deodata vad autobuzul 18 pe o strada paralele. ala ajungea la mine acasa. ma iau dupa el. aflu pe unde eram, foarte departe de casa. si pedalez si pedalez. ajung iar la faelledparken. mizerie. ma opresc frecvent - fac poze, totul e minunat. ajung in locuri cunoscute. imi e foame. undeva aproape de facultatea mea ma intorc sa imi iau ceva de la o patiserie. caut un loc unde sa mananc ce mi-am luat - la soare. stau cu mahmureala si mananc ceva foietaj. ce dimineata frumoasa. ce frumos e orasul dimineata. era gol cand am plecat de la aprtament. acum incepuse sa se anime. era deja 9 jumate aproape. ajung si acasa. e 2 mai, sunt mahmura si rememorez ce s=a intamplat. ce frumos e totul. ma culc iar, cu geamul deschis...

joi, 29 aprilie 2010

Fakta tour

Vineri, 24 aprilie

Am mai scris de asta. Fakta tour - 6 supermaerketuri, bere, si biciclete.

Danmarks aquarium

Miercuri, 22 aprilie

NU stiu ce am facur de dimineata pe la scoal..cert e ca am fost. Apoi primesc mesaj de la daniela ca in vreo ora si ceva se duc la aquarium. yuhuuu.
zic ca vreau si eu. fug acsa sa imi las catrafusel, fug spre tasingagade, in celalta capat al orasului.

in ziua aia am mers pe bicicleta peste 25 d ekm. si a fost genial.
leam dat cozonac fetelor, am stat pe plaja si ne-am relaxat.

joi, 25 februarie 2010

Desprinderea

Miercuri, 25 februarie

Am inceput sa misc ceva. In saptamana aia, seara, dupa 5 jumate-6, era ora de invatat sa pedalez. Cu umarul in pioneze, dar cu multa determinare, ma urcam pe sa, impingeam, pedalam 2 pasi si cadeam. Si iar. Ghidonul in toate directiile numai drept nu. Dar orele de pedalat-incercat se adunau si rezultatele incepeau sa se vada. In ziua aia am inceput sa merg mai mult. Am ajuns undeva departe in cartier. Stradute, case, alte stradute perpendiculare cu aia pe care eram eu, treceri de pietoni, masini, case, cativa oameni din cand in cand. Habar n-aveam daca o s mai stiu sa ma intorc, dar pedala. Prinsesem curaj sa merg. Tot cam pe stil de betiv, drepta, stanga, dar pedalam. Se facuse seara si incepuse sa ploua si eu eram undeva printre case. Dar mergeam pe bicicleta.
Aveam o teama uriasa de masini. Aceeasi teama pe care o aveam cand eram in bhucuresti si auzeam zgomotul facut de rotile de la bicicleta in spatele meu. Si se apropiau de mine si viata imi trecea prin fata ochilor. Apoi ii vedeam cum trec pe langa si incercam sa ma linistesc. Numai ca acum era cu totul altfel. EU eram pe bicicleta. Aceeasi teama. Dar de masini de data asta. Era aproape 6 si lumea venea pe acasa. Auzeam masinile in spatele meu si ma opream instant, asteptam sa treaca si ma urcam iar in sa. Nu puteam sa tin foarte drept ghidonul inca si de aia ma panicam mai mult. Pe acolo nu erau piste si imi era ca o sa ma sperii si o sa ajung pe capota. Probabil paream foarte ciudata pentru cei din masini. Ma uitam la ei cum trec pe langa mine. Ei sigur ma vedeau in olginzile retovizoare cu ma urc iar in sa si o iau la drum. In prima bordura, cel mai probabil.
Ploaia era tot mai puternica. Intuneric tot mai mult. E timpul pentru o pauza, un ceai cald si lectiile si citirile pentru a doua zi la scoala. E si maine o zi pentru mine si bicicleta mea magenta cu fluturasi.

miercuri, 24 februarie 2010

Kildemoes

Marti, 24 februarie

Marti - zi libera. Probabil dimineata am stat, am gatit, am citit ceva pentru a doua zi si am lucrat la eseuri.

Insa pe dupa-masa am hotarat ca e timpul. Si-am plecat spre bicicleta. Mi-am luat bicicleta de Dragobete...acum am realizat asta. Stiam de la o colega ca pe o strada prin apropiere de faculatea noastra e un magazin ieftin. {Intre timp aflasem eu ca prin zona aia erau multe magazine de cd-uri. Am pornit la drum cu 18-le spre Frederiksberg. Cobor la primarie si o iau pe jos pe Gammel Kongevej - vechea strada a regelui. Ma opresc la un magazin de cd-uri. Mare, raiul cd-urilor, vizavi altu, mai merg putin altu. Toate pe genuri, noi, vechi, ah...eram in rai. Si scumpe, asa ca am revenit cu picioarele pe pamant. } - asta cred ca e din alt film...m-am uitat pe poze acum si am realizat ca altul a fost drumul.

Astfel...am plecat pe la vreo 2 cu trenul. M-am dus in centru, la Norreport, care e un nod de transport, acolo trec si metrou si trenuri si autobuze. Si e centrul orasului..un fel de Unirea la noi. Si d acolo am luat-o p jos...aveam 3 adrese de magazine. La primele doua nu am gasit nimic...nu mai aveau biciclete second hand. Am ajuns sa ma plimb in jurul lacurilor. Trebuia sa ajung la Falkon Cycler. Ma opreau lebedele de le lacuri. Poze si frig.

Cauta bicicletele. Falkon Cycler. Era sa il ratez. Nu aveam nici un numar de strada, doar un nume si o zona aproximativa. Era mic, cu 5-6 biciclete expuse in strada si 3-4 metri de expunere spre starda, fereastra adica. Inauntru - biciclete una peste alta, dar aranjate, pe preturi, pe marimi, pe genuri. Ma intampina un tip, tinerel, slabut, burnetel, arab. Imi zmabeste si ma intreaba cum ma ajuta. Ii zic eu toata combinatia, se apuca sa imi arate biciclete. Nu imi placea nici una, cand o vad pe EA. Mov-roz, cos metalic. EA e. Mi-o arata, ma uit la ea, imi place. Il intreb ce sa imi iau, cu viteze, fara viteze, ii zic ca vreau ceva ieftin. Eram zapacita. Dar imi placea ea. Magenta cu fluturasi galbeni, micuta (atunci mi s-a parut mare). O cumpar - 900 koroane. Plus 75 lacatul, plus 25 luminile.

"Ai grija sa nu cazi si sa nu mergi pe strazi aglomerate pana nu inveti bine". Si-am plecat spre S train. Era aproape statia, dar mi-a parut o eternitate. Mergeam si ma loveam de pedale. Nu stiam cum ma simt, sunt mandra ca o am, sunt trista ca nu stiu sa merg, toti treceau pe langa mine rapizi, inalti, impunatori pe bicicletele lor. Si ce? O sa fiu si eu ca voi curand. Acum o am si e frumoasa si o sa fiu mandra cand ma urc pe sa. Care sa mi-o lasase baiatul cat mai jos posibil. Si abia imi ajungea fundul. Stateam cu varfurile pe asfalt. La statie, m-am chinuit sa o cobor pe scari. Nu stiam pe vremea aia ca exista ascensoare.

Am ajuns acasa plina de vanatai si fericita. I-am facut poze si-am iesit pe stradute sa invat. Am nimerit in schimb in singura masina parcata. Era rosie. D-abia venisera acasa. Buf. Umarul era busit. Masina era in regula, bicileta la fel. Era deja seara, nu invatasem sa merg si eram ranita. It's time to go home. E si maine o zi.

duminică, 21 februarie 2010

Spaghetti dinner

Sambata, 21 februarie


Colegul canadian, Frank, ne-a invitat la o cina la el in camin. Era acealasi camin pe care nu il gasisem cu 2 saptamani inainte, pentru petrecerea de bun venit.
Am scris adresa exacta, m-am asigurat ca am un nr de telefon al cuiva care va veni sigur acolo, am facut clatite si m-am dus.

Acolo erau deja cativa oameni pe care ii stiam. Vin, mancare, discutii. Nu prea m-am integrat in grupul ala. Ce-i drept, acum ma uit ca mare parte din cei ce au fost atunci au ramas prieteni buni, s-au revazut anul asta prin Germania. Oh, well, i have my own friends :)

La vreo 12 fara ceva am plecat. La 12 jumate trecea ultimul autobuz. Afara era frig si un strat subtire de zapada acoperise totul. Ceilalti au mai ramas, ca stateau aproape sau ca aveau biciclete. Deja bicicleta devenea necesara. Mi-a zis cineva de un magazinel iefin de unde isi cumparasera bicla. Am plecat usor suparata ca tre sa fiu eu prima ce pleaca.

Afara - sambata seara. Vedeam gagici, la tocuri si subtire imbracate, ce zburdau pe biciclete spre vreun club. Eu mergeam la somn.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Carnavalul

Vineri, 20 februarie

Am fost la engleza dimineata, cel mai probabil, apoi spre seara era rost de party. Am inceput pregatirile. Carnaval. Eu imi luasem cu o zi inainte un fel de sal, ciclam.
Asta s-a tinut in Marble Hall. Asta e o sala mare, la intrarea in corpul nou de la facultatea mea. Si acolo auzisem eu ca se mai tin petreceri din cand in cand, Crazy parties. am zis bine si atat. La carnaval am avut ocazia sa vad si cum e. Am ajuns devreme, pe la 9 si un pic. Pe drum am impresia ca am intrat in vorba cu soferul de pe 18. Eu ma urcam de la prima statie de la capat. Si seara era cam gol. La danezi esti obligat sa urci prin fata, sa ii arati soferului abonamentul, sa cumperi bilet de la el, sau sa iti compostezi cartela. Si cum urc eu si pleaca in goana baiatau nush ce ma intreaba. Si uite asa am vorbit noi vreo 2-3 statii pana a mai urcat altcineva. Era de undeva din o tara africana. A plecat de acolo ca era razboi. A plecat inati in /anglia, apoi de vreo 10 ani era aici. M-a intrebat de unde sunt, ce fac, daca mi se pare ca e frig, cum imi place. Apoi ne-am despartit. Am uitat numele lui.
Am ajuns la scoala. Agitatie, intru. Gasesc cateva colege si colegi. Putina lume. Ma schimb si astept. Si vine nebunia. fel de fel de costumatii, fel de fel ennebuni, cupluri celebre. Se baga muzica, dans, bautura, fisk, bere, dans, muzica prosata, colegi, poze, jouculete. Se face 4 jumate spre 5 fara. E timpul sa eliberam sala. Doara pana la 5 aveau voie sa o foloseasca. Ce ma fac? Autobuzul incepe sa mearga de la 5, mai era vreo juma de ora. Plus cat mai lua sa ajunga si la statia unde eram. Iau metroul, merg in centru, apoi astept S-train. Injurul meu oameni care veneau si ei de la petreceri. Danezi tineri, beti si veseli, daneze cu pantofi de vara si tocuti uriase. Toata lumea era vesela ca dupa o buna noapte de petrecere. Eu muream de frig printre ei. Trenul meu pleca ultimul. la 5.30. Pe la 6 probabil am ajuns si eu acasa.
Asta a fost momentul in care am zis ca imi trebuie bicicleta. Asta si pentru ca in miercurea ce tocmai trecuse patisem inca o chestie asemanatoare. Fusesem la student house. Si am zis sa plec si eu devreme, pe la 1 jumate. Si ajuns in statia de la priamrie de unde stiam ca tre sa iau autobuzul de noapte ce ma ducea acasa. Il vad, merg spre el. Tocmai pleca. Zic asta e. Vine altu. Cat poate sa fie. Si vine. Dupa fix o ora. Asa circula night busurile. Din ora in ora. Bicicleta era extrem de necesara!