Vineri, 20 februarie
Am fost la engleza dimineata, cel mai probabil, apoi spre seara era rost de party. Am inceput pregatirile. Carnaval. Eu imi luasem cu o zi inainte un fel de sal, ciclam.
Asta s-a tinut in Marble Hall. Asta e o sala mare, la intrarea in corpul nou de la facultatea mea. Si acolo auzisem eu ca se mai tin petreceri din cand in cand, Crazy parties. am zis bine si atat. La carnaval am avut ocazia sa vad si cum e. Am ajuns devreme, pe la 9 si un pic. Pe drum am impresia ca am intrat in vorba cu soferul de pe 18. Eu ma urcam de la prima statie de la capat. Si seara era cam gol. La danezi esti obligat sa urci prin fata, sa ii arati soferului abonamentul, sa cumperi bilet de la el, sau sa iti compostezi cartela. Si cum urc eu si pleaca in goana baiatau nush ce ma intreaba. Si uite asa am vorbit noi vreo 2-3 statii pana a mai urcat altcineva. Era de undeva din o tara africana. A plecat de acolo ca era razboi. A plecat inati in /anglia, apoi de vreo 10 ani era aici. M-a intrebat de unde sunt, ce fac, daca mi se pare ca e frig, cum imi place. Apoi ne-am despartit. Am uitat numele lui.
Am ajuns la scoala. Agitatie, intru. Gasesc cateva colege si colegi. Putina lume. Ma schimb si astept. Si vine nebunia. fel de fel de costumatii, fel de fel ennebuni, cupluri celebre. Se baga muzica, dans, bautura, fisk, bere, dans, muzica prosata, colegi, poze, jouculete. Se face 4 jumate spre 5 fara. E timpul sa eliberam sala. Doara pana la 5 aveau voie sa o foloseasca. Ce ma fac? Autobuzul incepe sa mearga de la 5, mai era vreo juma de ora. Plus cat mai lua sa ajunga si la statia unde eram. Iau metroul, merg in centru, apoi astept S-train. Injurul meu oameni care veneau si ei de la petreceri. Danezi tineri, beti si veseli, daneze cu pantofi de vara si tocuti uriase. Toata lumea era vesela ca dupa o buna noapte de petrecere. Eu muream de frig printre ei. Trenul meu pleca ultimul. la 5.30. Pe la 6 probabil am ajuns si eu acasa.
Asta a fost momentul in care am zis ca imi trebuie bicicleta. Asta si pentru ca in miercurea ce tocmai trecuse patisem inca o chestie asemanatoare. Fusesem la student house. Si am zis sa plec si eu devreme, pe la 1 jumate. Si ajuns in statia de la priamrie de unde stiam ca tre sa iau autobuzul de noapte ce ma ducea acasa. Il vad, merg spre el. Tocmai pleca. Zic asta e. Vine altu. Cat poate sa fie. Si vine. Dupa fix o ora. Asa circula night busurile. Din ora in ora. Bicicleta era extrem de necesara!
Se afișează postările cu eticheta crazy danes. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta crazy danes. Afișați toate postările
sâmbătă, 20 februarie 2010
vineri, 19 februarie 2010
Snow fight
Joi, 19 februarie
Just a random thursday at school. In ziua aia a nins. In pauza de pranz am prins niste cplegi danezi iesiti afara la un mic snow figth.
Exemplific cu poze.
a doua zi urma carnavalul din Marble Hall. Probabil tot in joia asta am fost si la second hand-ul de pe Falkoner Alle si mi-am cumparat costumatia. Dupa ce ii dadusem o idee de costum lui /frank. Am fost cu el si cu /andrea, o elvetianca, si ea colega la cursul de agricultura. Ea si-a luat un halat-kimono.
Just a random thursday at school. In ziua aia a nins. In pauza de pranz am prins niste cplegi danezi iesiti afara la un mic snow figth.
Exemplific cu poze.
a doua zi urma carnavalul din Marble Hall. Probabil tot in joia asta am fost si la second hand-ul de pe Falkoner Alle si mi-am cumparat costumatia. Dupa ce ii dadusem o idee de costum lui /frank. Am fost cu el si cu /andrea, o elvetianca, si ea colega la cursul de agricultura. Ea si-a luat un halat-kimono.
miercuri, 17 februarie 2010
Inghetata, excursia si Wendeney's party in Student House
Pe 16 februarie 2009, stateam in statia de autobuz, asteptam 18-le sa ma duc acasa, dupa ore. Era frig si ploua. Statia era in fata Frederiksberg Center, un fel de Shoping Mall. Intorc capul, ma uit spre intrare si vad un danez mancand cu pofta inghetata. De vanilie. Danezii sunt nebuni.
Cred ca pe 18 februarie, miercuri am fost pentru prima data in Student Husset. Acolo, miercuri de miercuri era international party. Acolo veneau toti studentii straini din CPH. Sa daneseze pe muzica proasta.
Tot pe 18 am fost in alta excursie cu clasa. Flakkebjerg. I\ll write tomorrow about it.
Tot atunci si despre student house.
Cred ca pe 18 februarie, miercuri am fost pentru prima data in Student Husset. Acolo, miercuri de miercuri era international party. Acolo veneau toti studentii straini din CPH. Sa daneseze pe muzica proasta.
Tot pe 18 am fost in alta excursie cu clasa. Flakkebjerg. I\ll write tomorrow about it.
Tot atunci si despre student house.
luni, 15 februarie 2010
Sunday
Duminica, 15 februarie
Dimineata. Trezirea la 8. Alergarea si incalzirea la 8.30. Mic dejun la 9.
Apoi curatenie generala. Vreau sa zic ca astia sunt nebuni. Pentru ca tin la mediul inconjurator am facut curat prin iarba. Am facut sir lung si am mers la pas, cautand chistoace de tigari si alte gunoaie. Lectie de ecologie.
Apoi ne-am strans in curtea interioara, am facut poze si acasa spre Copenhaga. Urma odinha.
Urmeaza poze, sa vedeti cum se face curat in cabane in danemarca, si cum se bea bere la 8 dimineata, dupa 2 nopti de betie :))
La intoarcere, tot cu Benedetta.
Dimineata. Trezirea la 8. Alergarea si incalzirea la 8.30. Mic dejun la 9.
Apoi curatenie generala. Vreau sa zic ca astia sunt nebuni. Pentru ca tin la mediul inconjurator am facut curat prin iarba. Am facut sir lung si am mers la pas, cautand chistoace de tigari si alte gunoaie. Lectie de ecologie.
Apoi ne-am strans in curtea interioara, am facut poze si acasa spre Copenhaga. Urma odinha.
Urmeaza poze, sa vedeti cum se face curat in cabane in danemarca, si cum se bea bere la 8 dimineata, dupa 2 nopti de betie :))
La intoarcere, tot cu Benedetta.
duminică, 14 februarie 2010
Love games
Sambata, 14 februarie
Trezirea la 8. Eu eram pe saltea. M-a gasit cineva pe acolo. Le-am zis ca am colege care s-au inchis in camera si de aia sunt acolo. 8.15. A inceput operatiunea trezirea. Cu batai in usa, trambite, batai de linguri in oale, si apoi batai de picioare in usi. La colegele mele care nu se mai trezeau. In cele din urma am ajuns la bagajul meu, freshen up si e timpul pentru incalzirea de dimineata, la 8.30 in curte. Alergari, exercitii fizice, joculete. La 9 eram tocmai buni de pranz.
Apoi a inceput nebunia. Jocul. Fiecare eram impartiti in echipe de 6-7 oameni, fiecare reprezentand cate un oras din Copenhaga. Al meu era Skagen, cel mai nordic oras din Danemarca, locul unde se intalneste Marea Nordului cu Marea Baltica. Am fost asta: Petra, din Cehia, Noemie, Franta, Guillame, Franta, Molly, The States, Portugalia si subsemnata. La final n-am castigat nimic, dar am avut unul din cele mai originale dansuri si strigari. Moly fusese majoreta.
Mai tre' sa zic de intrarea pe care si-au facut-o cei fin grupul first contacts - organizatorii. O sa pun u filmulet si poze. Dusi.
Jocurile. Pai din cele mai tampite. Era un fel de quest. Porneai dintr-un loc si la fiecare oprire trebuia sa te intreci cu alta echipa si sa treci prin diferite runde. A trebuit sa ne cataram si sa nu atingem frnaghiile, sa jucam fotbal cu ochlari-pahare de plastic cu fundul taiat, sa ne facem declaratii de dragoste, sa ne intrecem la alegrari si mentinut echilibrul, sa ne demonstram cultura generala, sa cantam cu apa in gura, sa ne hranim si sa facem impresie artistica. Nebunie. Vin si poze. Am avut si pauza de masa, apoi timp sa pregtim o sceneta. Romeo & Juliet. Noi am facut Shark song adaptat la povestea astora. Nu a fost chiar cea mai proasta sceneta, dar faptul ca shark song nu era tocmai iubit nu ne-a ajutat.
Tre buie sa zic ca undeva pe la pranz dorind sa sterg o poza, am sters absolut toate pozele pe care le facusem. Tot! dus in 2 secunde. M-a intristat. Dar eram hotarata sa vin cu forte proaspete ca sa castigam.
Dupa ce am terminat cu jocurile eu am fost sa dorm vreo ora asa. Ulterior aveam sa aflu ca in perioada aia s-a mers la inotat in mare. Am poze sa o dovedeasca. Niste nebuni. Era un frig ingrozitor si cu 3 randuri de haine pe tine.
Spre seara eram terminati. Echipa mea, de data asta cea portocalie, era la gatit cina. Am facut ceva cu morcovi.
Apoi seara de teatru. Fiecare echipa a jucat piesa de teatru. S-a aplaudat, s-a ras, s-a intrebt ce e aia? Juliete care mai de care mai barboase :)) A noastra avea cioc. Au castigat cei mai buni la final. Pe bune.
Apoi party. Iar. Iar bere, iar fisk, iar dans, oboseala, iar jamm sessions, iar cautat rus, iar, iar, iar. Si totul era frumos. IN dimineata aia am reusit sa stau treaza pana la 6 jumate. Eram dusa. Vorbeam pe la 6 cu ploneza /Malgorjzata despre filmul ei preferat. Si-mi zicea ca e vorba de niste talhari, actiunea se petrece in Romania si e o piesa care ii place ei foarte mult. Bine, ea imi povestea de fapt ca ii place colooana sonora a filmului, ca e nustiu ce compozitor divin, si imi zice numele piesei "Elena's dance". Si eu tot intreba, cum? Si ea zicea. Eu cum? Eu tot intelegeam Elena Zdens si aveam impresia ca e vorba de o tipa ce a compus piesa de care imi zicea ea. ASa ca am zis ca rusu s-a dus la culcare, e timpul sa dorm si eu o ora jumate. Urma ultima zi.
Trezirea la 8. Eu eram pe saltea. M-a gasit cineva pe acolo. Le-am zis ca am colege care s-au inchis in camera si de aia sunt acolo. 8.15. A inceput operatiunea trezirea. Cu batai in usa, trambite, batai de linguri in oale, si apoi batai de picioare in usi. La colegele mele care nu se mai trezeau. In cele din urma am ajuns la bagajul meu, freshen up si e timpul pentru incalzirea de dimineata, la 8.30 in curte. Alergari, exercitii fizice, joculete. La 9 eram tocmai buni de pranz.
Apoi a inceput nebunia. Jocul. Fiecare eram impartiti in echipe de 6-7 oameni, fiecare reprezentand cate un oras din Copenhaga. Al meu era Skagen, cel mai nordic oras din Danemarca, locul unde se intalneste Marea Nordului cu Marea Baltica. Am fost asta: Petra, din Cehia, Noemie, Franta, Guillame, Franta, Molly, The States, Portugalia si subsemnata. La final n-am castigat nimic, dar am avut unul din cele mai originale dansuri si strigari. Moly fusese majoreta.
Mai tre' sa zic de intrarea pe care si-au facut-o cei fin grupul first contacts - organizatorii. O sa pun u filmulet si poze. Dusi.
Jocurile. Pai din cele mai tampite. Era un fel de quest. Porneai dintr-un loc si la fiecare oprire trebuia sa te intreci cu alta echipa si sa treci prin diferite runde. A trebuit sa ne cataram si sa nu atingem frnaghiile, sa jucam fotbal cu ochlari-pahare de plastic cu fundul taiat, sa ne facem declaratii de dragoste, sa ne intrecem la alegrari si mentinut echilibrul, sa ne demonstram cultura generala, sa cantam cu apa in gura, sa ne hranim si sa facem impresie artistica. Nebunie. Vin si poze. Am avut si pauza de masa, apoi timp sa pregtim o sceneta. Romeo & Juliet. Noi am facut Shark song adaptat la povestea astora. Nu a fost chiar cea mai proasta sceneta, dar faptul ca shark song nu era tocmai iubit nu ne-a ajutat.
Tre buie sa zic ca undeva pe la pranz dorind sa sterg o poza, am sters absolut toate pozele pe care le facusem. Tot! dus in 2 secunde. M-a intristat. Dar eram hotarata sa vin cu forte proaspete ca sa castigam.
Dupa ce am terminat cu jocurile eu am fost sa dorm vreo ora asa. Ulterior aveam sa aflu ca in perioada aia s-a mers la inotat in mare. Am poze sa o dovedeasca. Niste nebuni. Era un frig ingrozitor si cu 3 randuri de haine pe tine.
Spre seara eram terminati. Echipa mea, de data asta cea portocalie, era la gatit cina. Am facut ceva cu morcovi.
Apoi seara de teatru. Fiecare echipa a jucat piesa de teatru. S-a aplaudat, s-a ras, s-a intrebt ce e aia? Juliete care mai de care mai barboase :)) A noastra avea cioc. Au castigat cei mai buni la final. Pe bune.
Apoi party. Iar. Iar bere, iar fisk, iar dans, oboseala, iar jamm sessions, iar cautat rus, iar, iar, iar. Si totul era frumos. IN dimineata aia am reusit sa stau treaza pana la 6 jumate. Eram dusa. Vorbeam pe la 6 cu ploneza /Malgorjzata despre filmul ei preferat. Si-mi zicea ca e vorba de niste talhari, actiunea se petrece in Romania si e o piesa care ii place ei foarte mult. Bine, ea imi povestea de fapt ca ii place colooana sonora a filmului, ca e nustiu ce compozitor divin, si imi zice numele piesei "Elena's dance". Si eu tot intreba, cum? Si ea zicea. Eu cum? Eu tot intelegeam Elena Zdens si aveam impresia ca e vorba de o tipa ce a compus piesa de care imi zicea ea. ASa ca am zis ca rusu s-a dus la culcare, e timpul sa dorm si eu o ora jumate. Urma ultima zi.
The party
Vineri spre sambata, 13-14 februarie
La 10 era rost de party. Parca asa era. Nu mai stiu daca dupa cina m-am dus sa dorm un pic. Habar n=am. Cert e ca urma o noapte de petreceri. Tema era sa fim in rosu. Ca doar Era Valentine's day. Oricum, petrecerea asta era aia de dinainte de aia mare, aka aia de sambata seara, de farewell. Iar eram usor suparata si trista, ca nu stiam cum sa ma bag in seama. Dar iar ei au avut organizate diferite joculete. Asa ca am ajuns sa intru in vorba cu oricine. Hey, I'm Elena, I'm from Romania, You? Si apoi incepea discutia. NU mai stiu detalii. Am cunoscut pe multi atunci. In seara aia am aflat cum e Fisk-ul. Vorbeam cu Marina, o tipa de la mine de la curs care era de ceva timp in Dk. Si=mi propune sa beau chestia asta cu ea. Imi zice ca nu o sa imi placa. Zic hai, ca nu are ce sa fie rau. Un shot - 10dkk. Dau pe got. Oribil. Licoare neagra, cu gust de pasta de dinti cu mentol cu alcool. Apoi simt cum se duce alcoolul pe gat, apoi imi ajunge in corp, in degete, aluneca, se duce, se incalzeste totul. E bine. Sunt bine. Mai vreau. De atunci e my favorite drink.
AStia au organizat o chestie cu biletele. Trageai un biletel cu nume de fata unu cu nume de baiat si apoi trebuie sa il gasesti pe respectivul, sa ii arati biletul si sa il pupi. Apoi cel pupat trebuia sa iti dea jumate din biletelele lui/ei. Castiga cel care avea mai multe biletele la final. Eu l-am avut pe Bruno, un italian ca la carte, pe care l-am cautat toata seara pana cand am renuntat, si pe Camilla, o danez, care mi l-a dat pe Salvador. ASta era un spaniol, din Valencia, mic si indesat, care era paralel cu engleza. Toata seara am avut impresia ca ma urmarea si se uita ciudat la mine. Brr,, si nu intelegeam o iota din ce zicea. Decat ca varul lui e combinat cu o romanca. M-am ascuns toata seara de baiatul asta, care de fapt e foarte de treaba. Eram eu panicata atunci.
Altele? Pai am dansat, pe scaune, pe mese, am cunoscut pe Martino, italianul pe care ulterior mi se va pune rau pata. Din Venezia, baiatul, cu un par lung si cret si numai bu8n de bagat mainile in el. Pe Vitaly, care canta la chitara. Cam dupa 2-3 noaptea se facusera doau tabere, una era zona disco-party, cu muzica proasta like always in Dk, si alta zona de chill, cu semineul, unde lumea dormea, discuta, canta la chitara si altele. Spre dimineata am ramas cativa. Eu, care deja eram numai ochi dupa Vitaly, si cativa spanioli. S-a tot cantat, la chitari, la voce. LA final era 7 si ramasesem eu cu el, apoi doar eu. Cand sa ma duc in camera era inchisa. Asa ca o ora m-am odihnit in fata semineului pe saltea. LA ora 8 era trezirea.
Bonus!
La 10 era rost de party. Parca asa era. Nu mai stiu daca dupa cina m-am dus sa dorm un pic. Habar n=am. Cert e ca urma o noapte de petreceri. Tema era sa fim in rosu. Ca doar Era Valentine's day. Oricum, petrecerea asta era aia de dinainte de aia mare, aka aia de sambata seara, de farewell. Iar eram usor suparata si trista, ca nu stiam cum sa ma bag in seama. Dar iar ei au avut organizate diferite joculete. Asa ca am ajuns sa intru in vorba cu oricine. Hey, I'm Elena, I'm from Romania, You? Si apoi incepea discutia. NU mai stiu detalii. Am cunoscut pe multi atunci. In seara aia am aflat cum e Fisk-ul. Vorbeam cu Marina, o tipa de la mine de la curs care era de ceva timp in Dk. Si=mi propune sa beau chestia asta cu ea. Imi zice ca nu o sa imi placa. Zic hai, ca nu are ce sa fie rau. Un shot - 10dkk. Dau pe got. Oribil. Licoare neagra, cu gust de pasta de dinti cu mentol cu alcool. Apoi simt cum se duce alcoolul pe gat, apoi imi ajunge in corp, in degete, aluneca, se duce, se incalzeste totul. E bine. Sunt bine. Mai vreau. De atunci e my favorite drink.
AStia au organizat o chestie cu biletele. Trageai un biletel cu nume de fata unu cu nume de baiat si apoi trebuie sa il gasesti pe respectivul, sa ii arati biletul si sa il pupi. Apoi cel pupat trebuia sa iti dea jumate din biletelele lui/ei. Castiga cel care avea mai multe biletele la final. Eu l-am avut pe Bruno, un italian ca la carte, pe care l-am cautat toata seara pana cand am renuntat, si pe Camilla, o danez, care mi l-a dat pe Salvador. ASta era un spaniol, din Valencia, mic si indesat, care era paralel cu engleza. Toata seara am avut impresia ca ma urmarea si se uita ciudat la mine. Brr,, si nu intelegeam o iota din ce zicea. Decat ca varul lui e combinat cu o romanca. M-am ascuns toata seara de baiatul asta, care de fapt e foarte de treaba. Eram eu panicata atunci.
Altele? Pai am dansat, pe scaune, pe mese, am cunoscut pe Martino, italianul pe care ulterior mi se va pune rau pata. Din Venezia, baiatul, cu un par lung si cret si numai bu8n de bagat mainile in el. Pe Vitaly, care canta la chitara. Cam dupa 2-3 noaptea se facusera doau tabere, una era zona disco-party, cu muzica proasta like always in Dk, si alta zona de chill, cu semineul, unde lumea dormea, discuta, canta la chitara si altele. Spre dimineata am ramas cativa. Eu, care deja eram numai ochi dupa Vitaly, si cativa spanioli. S-a tot cantat, la chitari, la voce. LA final era 7 si ramasesem eu cu el, apoi doar eu. Cand sa ma duc in camera era inchisa. Asa ca o ora m-am odihnit in fata semineului pe saltea. LA ora 8 era trezirea.
Bonus!
sâmbătă, 13 februarie 2010
Vineri, 13
Vineri, 13 februarie
Plecarea spre Klinteborg.
Pe la 4-5, nu mai stiu exact, din fata de la A-vej. Acolo a fost meeting point-ul. Am ajuns. Era lume deja. Erau autocarele. Aveam emotii, erma nervoasa, nu stiam ce sa fac. Atat de multa lume. NU stiam mai pe nimeni. Vad niste fetze cunoscute, Pe cei pe care ii cunoscusem in prima zi. Ma uitam dupa colegii mei de la curs, dar oricum eram o mana de oameni. Ma duc la grupul cu Martin si Marta. Mai erau cativa pe care ii stiam. Ei pareau deja prieteni, erau toti veseli, zambeau si radeau. Am incercat si eu sa ma bag in seama. Eram si mai emotionata. Oare cum o sa iasa? Plec un week end cu atatia oameni, cum o sa comunic? O sa stau mica intr-un colt si o sa ajung sa urasc toata faza asta? Eram ingrozita chiar. Desi incercam sa zambesc, sa vorbesc cu ei, sa ma conving ca totul o sa fie bine.
Apoi am intrat in A-Vej. Si-am stat. Si asteptam. Apoi vine randul sa ne luam insginele. Aglomeratie, o gasesc pe a mea, sunt trecuta pe lista, ia-ti bagajele si du-te afara, la autocar. Urc. Aproape toate locurile luate. Undeva in spate, vad o tipa zambitoare, cu par lung brunet. Can I sit here? Era Benedetta. Italianca mea. Era la master, pe Landscape architecture. Am vorbit de una alta, de tara fiecareia, de conditiile din universitati, de banii pe care ii primim, sau nu, de ce ne place, de cum ne place Danemarca. Ne-am placut reciproc.
Dupa vreo ora jumate ajungem la destinatie. In timp, in autocar am cantat, am ras, am facut joculete de cunoastere, ne-am schimbat locurile. "the shark song". Nu mai am versurile, dar e criminal. Un cantec danez, adapatat in engleza, cred ca e de fapt cantec pentru copii de 5 ani. Dar e bun ca icebreaker. Inainte sa cobor din autocar am dat de Bogdan. Statea undeva in spatele meu. Cand ii avd insigna cu numele, ma uit la el, ii fac semn spre insigna mea, ne ziceam buna si ne pupam. Vorbeam romana pentru prima data in 2 saptamani pe taram danez. Nu mai eram singura.
Primul lucru pe care l-am facut odata ajunsi acolo a fost sa ne lasam toata bagajele undeva in mijlocul curtii cabanei, sa bem cafea, sa ascultam ce aveau de zis cei din organizare, apoi sa mergem inauntru sa ne cunoastem. Si-au inceput joculetele, care mai de care mai tampite. Toti ne uitam ciudat unii la altii, dar eram "obligati" sa le facem, sa ne prostim. Faceti grupuri de 6, stati fata in fata si luati-va de maini si priviti0va in ochi, apoi schimbati. Inchideti ochii si pipaiti palmele celui din fata voastra, fara sa spuneti un cuvant, apoi schimbati. PErsonal stuff, atingeai si ajungeai la o intimitate cu persoane pe care nu le vazusei in viata ta inainte. Dar toti faceau acelasi lucru si nu mai era asa ciudat. Plus "The shark song".
Care e ceva cam asa, dar slightly different. Dupa one leg, one arm, one tot, "then came the bloood, the blood, the blood". Si toata lumea alearga spre centru si se imbratiseaza. Funny si tampit.
Dupa toate jocurile, a urmat repartizarea pe camere si cina. Apoi the big party. De vineri seara. In postul urmator.
Plecarea spre Klinteborg.
Pe la 4-5, nu mai stiu exact, din fata de la A-vej. Acolo a fost meeting point-ul. Am ajuns. Era lume deja. Erau autocarele. Aveam emotii, erma nervoasa, nu stiam ce sa fac. Atat de multa lume. NU stiam mai pe nimeni. Vad niste fetze cunoscute, Pe cei pe care ii cunoscusem in prima zi. Ma uitam dupa colegii mei de la curs, dar oricum eram o mana de oameni. Ma duc la grupul cu Martin si Marta. Mai erau cativa pe care ii stiam. Ei pareau deja prieteni, erau toti veseli, zambeau si radeau. Am incercat si eu sa ma bag in seama. Eram si mai emotionata. Oare cum o sa iasa? Plec un week end cu atatia oameni, cum o sa comunic? O sa stau mica intr-un colt si o sa ajung sa urasc toata faza asta? Eram ingrozita chiar. Desi incercam sa zambesc, sa vorbesc cu ei, sa ma conving ca totul o sa fie bine.
Apoi am intrat in A-Vej. Si-am stat. Si asteptam. Apoi vine randul sa ne luam insginele. Aglomeratie, o gasesc pe a mea, sunt trecuta pe lista, ia-ti bagajele si du-te afara, la autocar. Urc. Aproape toate locurile luate. Undeva in spate, vad o tipa zambitoare, cu par lung brunet. Can I sit here? Era Benedetta. Italianca mea. Era la master, pe Landscape architecture. Am vorbit de una alta, de tara fiecareia, de conditiile din universitati, de banii pe care ii primim, sau nu, de ce ne place, de cum ne place Danemarca. Ne-am placut reciproc.
Dupa vreo ora jumate ajungem la destinatie. In timp, in autocar am cantat, am ras, am facut joculete de cunoastere, ne-am schimbat locurile. "the shark song". Nu mai am versurile, dar e criminal. Un cantec danez, adapatat in engleza, cred ca e de fapt cantec pentru copii de 5 ani. Dar e bun ca icebreaker. Inainte sa cobor din autocar am dat de Bogdan. Statea undeva in spatele meu. Cand ii avd insigna cu numele, ma uit la el, ii fac semn spre insigna mea, ne ziceam buna si ne pupam. Vorbeam romana pentru prima data in 2 saptamani pe taram danez. Nu mai eram singura.
Primul lucru pe care l-am facut odata ajunsi acolo a fost sa ne lasam toata bagajele undeva in mijlocul curtii cabanei, sa bem cafea, sa ascultam ce aveau de zis cei din organizare, apoi sa mergem inauntru sa ne cunoastem. Si-au inceput joculetele, care mai de care mai tampite. Toti ne uitam ciudat unii la altii, dar eram "obligati" sa le facem, sa ne prostim. Faceti grupuri de 6, stati fata in fata si luati-va de maini si priviti0va in ochi, apoi schimbati. Inchideti ochii si pipaiti palmele celui din fata voastra, fara sa spuneti un cuvant, apoi schimbati. PErsonal stuff, atingeai si ajungeai la o intimitate cu persoane pe care nu le vazusei in viata ta inainte. Dar toti faceau acelasi lucru si nu mai era asa ciudat. Plus "The shark song".
Care e ceva cam asa, dar slightly different. Dupa one leg, one arm, one tot, "then came the bloood, the blood, the blood". Si toata lumea alearga spre centru si se imbratiseaza. Funny si tampit.
Dupa toate jocurile, a urmat repartizarea pe camere si cina. Apoi the big party. De vineri seara. In postul urmator.
luni, 1 februarie 2010
Dansborg Alle 10, Hvidovre
Duminica, 1 februarie 2009.
M-am trezit eu dimineata singura in o tara straina, intr-o camera de hotel. La 12 trebuia sa eliberez camera. Aveam micul dejun inclus in pret, asa ca m-am trezit pe la8 jumate - 9 ca saprofit de asta. In sala de mese erau multi nemti si cam batrani. Dupa ce in noaptea anterioara vazusem numai tineri pe culoarele hotelului. Oarecum logic, fusese sambata seara si era rost de petreceri, si cine mai se trezeste a doua zi dimineata ca sa manance? Eu, singura. Recunosc ca mi se pare oribil sa mananci singur. Ma apucau diferite stari si nu stiam cum sa fac sa mananc mai repede. Ma uitam pe geam, vedeam cladirile, vedeam fulgi marunti cum incep sa cada si ma gandeam cum de nu pot sa mestec mai repede. Ma presa linistea. Faptul ca nu aveam cu cine discuta. Pana la urma a venit un cuplu si s-au asezat langa mine (eram la o masa de 4 persoane), asa ca am plecat repede. Oricum terminasem. Mi-am strans catrafusele si-am plecat, cu multe kile de bagaje dupa mine. Noroc ca gara era la 2 pasi, literally.
Ajung la gara. Scari de urcat. Vreo 20 de trepte zic eu. Mult. Cand ai bagaj de vreo +20 de kile plus inca vreo 8-9 kile bagaju' de mana si tu ai 50 de kile, nu e combinatie. Dar sunt insistenta si perseverenta si nu ma dau batuta. Asa ca ma lupt eu cu kilele multe, le iau pe rand si ajung sus. Victorie!! Vad panourile si ma uit dupa A-Train si ce vad?? Trebuia sa cobor. Cam de doua ori mai multe scari decat urcasem. Si nu aveam decat optiunea scari rulante sau scari normale. Acu' ce sa fac? Trolerul meu era greu si mare, dar ar fi mers pus pe scarile rulante si coborat, dar ce faceam cu bagajul de mana? Nu puteam sa il pus si pe ala peste troler si hop pe scari ca deja erau multe prea multe kile si riscam sa ma dezeechilibrez si sa pic. Nu puteam nici pe rand sa le iau, ca eu veneam din Romania si daca lasi ceva in capul scarilor, pana ajungi sus iar, nu mai gasesti. aSa ca o iau pe scari, cateva 3-4 trepte cu fiecare bagaj pe rand. Cand ajusesem undeva pe la mijloc, vad ca vine un nene, imi ia trolerul, mi-l duce jos, imi zambeste si atat. Eu raman muta, ma uit la el, ii tot zic /thank you, thank you, el iar zambeste si pleaca. Ptiu, ca aici nu mai e Romania. Wake up!. Astia sunt altfel. PE peron, afisaje cu minutele ramase pana vine trenul, lume, agitatie, si eu facand poze. Se vedea ca sunt straina. Vine si trenul, ma urc, ma uit in jur, observ, ma mir, nu inteleg un cuvnat din ce spune tanti de tren, cand zice ca urmeaza statia cutare, ajung la statia de coborat. Era undeva sus. De data asta ma prind. Iau liftul. Dau si de autobuzul nr. 18. Ma urc. Aveam deja legitimatie de transport. Imi facusem in seara precedenta, cu /simon. Asta e singurul lucru bun pe care l-a facut el pentru mine...ca altfel eram pierduta duminica. O singura statie de mers pana la casa mea pentru urmatoarele 5 luni. Cobor. Michael Berings Vang. Si ma pierd. Totul era usor acoperit de zapada, un bulevard larg, case, si liniste, nimeni pe strada. Si eu nu mai stiam daca trebuie sa ma intorc sau sa merg inainte. Imi facusem eu o harta , dar nu o mai intelegeam. Gasesc pe cineva, fug cu bagajele si ma indruma. Traversez, si gasesc strada. Aia din poza din postul anterior. Linistita, alba, deprimanta. Gasesc si numarul 10. O casa cu demisol, parter inalt si mansarda, cu geamuri albe si portita mica tot alba, cu un garaj deschis, si o gradinita in fata cu gazon. Stiam ca este foarte posbil sa nu fie nimeni acasa. Jens, proprietarul, imi spusese ca imi lasase cheia undeva sub o masuta in the toy house. Habar n-aveam care era aia. Ma duc, cercetez gasesc intrarea in casa, prin spate. Si vine Jens. Era acasa. Un tip zambitor, usor roscatel-blondut, slabut. Imi zice "Hi", si-mi intinde mana. Care era un ciot. Nu avea palma. Dam noroc. Nu stiu ce fata am facut, daca am facut. El era foarte natural. Imi aduce cheia. Nu as fi gasit-o in vecii vecilor. Intru. Era si colega mea de apartament acasa. Sarah. O nemtoaica. Blonda, creata usr grasuta si uratica, cu o piele alba si rosie in obraji. Vorbim un pic, apoi zice ca tre' sa fuga. Imi iau camera in primire, o camera modesta, un pat simplu, un birou improvizat cu un blat si niste picioare de lemn, un dulap mai mult decat improvizat, cu laturile din plastic si scheletul din lemn prost, mocheta gri pe jos, 3 lampe, si cel mai jmecher obiect din camera, un fotoliu sezlong. Despachetez. Curand raman singura. Jens cu copiii si cu nevasta pleaca, nemtoaica pleaca, eu despachetez. Cand nu mai am ce despacheta, ce sa fac. Ies la plimbat si la eventuale cumparaturi. Cand venisem cu trenul am vazut in statie un Netto. Si scria mare Søndag Åbent aka deschis duminica. Asa ca am plecat la cumparaturi. A doua zi aveam scoala. Nu mai stiu ce am cumpart, o sa caut bonul sa vad. Da, am pastrat absolut toate bonurile din Dk.
Apoi chiar nu mai stiu ce am facut toata ziua si seara. Posibil ca seara sa fi venit -jens si sa vorbit de chirie, sa ii dau banii si sa imi rezolve cu netul. Si daca a fost sa, am vorbit cu lumea de acasa. si posibil ca m+am pregatit pentru ziua de luni, prima zi de scoala. Maine, vine povestea. Ca e de povestit.
M-am trezit eu dimineata singura in o tara straina, intr-o camera de hotel. La 12 trebuia sa eliberez camera. Aveam micul dejun inclus in pret, asa ca m-am trezit pe la8 jumate - 9 ca saprofit de asta. In sala de mese erau multi nemti si cam batrani. Dupa ce in noaptea anterioara vazusem numai tineri pe culoarele hotelului. Oarecum logic, fusese sambata seara si era rost de petreceri, si cine mai se trezeste a doua zi dimineata ca sa manance? Eu, singura. Recunosc ca mi se pare oribil sa mananci singur. Ma apucau diferite stari si nu stiam cum sa fac sa mananc mai repede. Ma uitam pe geam, vedeam cladirile, vedeam fulgi marunti cum incep sa cada si ma gandeam cum de nu pot sa mestec mai repede. Ma presa linistea. Faptul ca nu aveam cu cine discuta. Pana la urma a venit un cuplu si s-au asezat langa mine (eram la o masa de 4 persoane), asa ca am plecat repede. Oricum terminasem. Mi-am strans catrafusele si-am plecat, cu multe kile de bagaje dupa mine. Noroc ca gara era la 2 pasi, literally.
Ajung la gara. Scari de urcat. Vreo 20 de trepte zic eu. Mult. Cand ai bagaj de vreo +20 de kile plus inca vreo 8-9 kile bagaju' de mana si tu ai 50 de kile, nu e combinatie. Dar sunt insistenta si perseverenta si nu ma dau batuta. Asa ca ma lupt eu cu kilele multe, le iau pe rand si ajung sus. Victorie!! Vad panourile si ma uit dupa A-Train si ce vad?? Trebuia sa cobor. Cam de doua ori mai multe scari decat urcasem. Si nu aveam decat optiunea scari rulante sau scari normale. Acu' ce sa fac? Trolerul meu era greu si mare, dar ar fi mers pus pe scarile rulante si coborat, dar ce faceam cu bagajul de mana? Nu puteam sa il pus si pe ala peste troler si hop pe scari ca deja erau multe prea multe kile si riscam sa ma dezeechilibrez si sa pic. Nu puteam nici pe rand sa le iau, ca eu veneam din Romania si daca lasi ceva in capul scarilor, pana ajungi sus iar, nu mai gasesti. aSa ca o iau pe scari, cateva 3-4 trepte cu fiecare bagaj pe rand. Cand ajusesem undeva pe la mijloc, vad ca vine un nene, imi ia trolerul, mi-l duce jos, imi zambeste si atat. Eu raman muta, ma uit la el, ii tot zic /thank you, thank you, el iar zambeste si pleaca. Ptiu, ca aici nu mai e Romania. Wake up!. Astia sunt altfel. PE peron, afisaje cu minutele ramase pana vine trenul, lume, agitatie, si eu facand poze. Se vedea ca sunt straina. Vine si trenul, ma urc, ma uit in jur, observ, ma mir, nu inteleg un cuvnat din ce spune tanti de tren, cand zice ca urmeaza statia cutare, ajung la statia de coborat. Era undeva sus. De data asta ma prind. Iau liftul. Dau si de autobuzul nr. 18. Ma urc. Aveam deja legitimatie de transport. Imi facusem in seara precedenta, cu /simon. Asta e singurul lucru bun pe care l-a facut el pentru mine...ca altfel eram pierduta duminica. O singura statie de mers pana la casa mea pentru urmatoarele 5 luni. Cobor. Michael Berings Vang. Si ma pierd. Totul era usor acoperit de zapada, un bulevard larg, case, si liniste, nimeni pe strada. Si eu nu mai stiam daca trebuie sa ma intorc sau sa merg inainte. Imi facusem eu o harta , dar nu o mai intelegeam. Gasesc pe cineva, fug cu bagajele si ma indruma. Traversez, si gasesc strada. Aia din poza din postul anterior. Linistita, alba, deprimanta. Gasesc si numarul 10. O casa cu demisol, parter inalt si mansarda, cu geamuri albe si portita mica tot alba, cu un garaj deschis, si o gradinita in fata cu gazon. Stiam ca este foarte posbil sa nu fie nimeni acasa. Jens, proprietarul, imi spusese ca imi lasase cheia undeva sub o masuta in the toy house. Habar n-aveam care era aia. Ma duc, cercetez gasesc intrarea in casa, prin spate. Si vine Jens. Era acasa. Un tip zambitor, usor roscatel-blondut, slabut. Imi zice "Hi", si-mi intinde mana. Care era un ciot. Nu avea palma. Dam noroc. Nu stiu ce fata am facut, daca am facut. El era foarte natural. Imi aduce cheia. Nu as fi gasit-o in vecii vecilor. Intru. Era si colega mea de apartament acasa. Sarah. O nemtoaica. Blonda, creata usr grasuta si uratica, cu o piele alba si rosie in obraji. Vorbim un pic, apoi zice ca tre' sa fuga. Imi iau camera in primire, o camera modesta, un pat simplu, un birou improvizat cu un blat si niste picioare de lemn, un dulap mai mult decat improvizat, cu laturile din plastic si scheletul din lemn prost, mocheta gri pe jos, 3 lampe, si cel mai jmecher obiect din camera, un fotoliu sezlong. Despachetez. Curand raman singura. Jens cu copiii si cu nevasta pleaca, nemtoaica pleaca, eu despachetez. Cand nu mai am ce despacheta, ce sa fac. Ies la plimbat si la eventuale cumparaturi. Cand venisem cu trenul am vazut in statie un Netto. Si scria mare Søndag Åbent aka deschis duminica. Asa ca am plecat la cumparaturi. A doua zi aveam scoala. Nu mai stiu ce am cumpart, o sa caut bonul sa vad. Da, am pastrat absolut toate bonurile din Dk.
Apoi chiar nu mai stiu ce am facut toata ziua si seara. Posibil ca seara sa fi venit -jens si sa vorbit de chirie, sa ii dau banii si sa imi rezolve cu netul. Si daca a fost sa, am vorbit cu lumea de acasa. si posibil ca m+am pregatit pentru ziua de luni, prima zi de scoala. Maine, vine povestea. Ca e de povestit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)